Pentru a înțelege cum diferă civilizațiile europene și estice, este suficient să asculți ce se spune în lumea arabă despre tema eternă - despre iubire. Biologic, europenii și popoarele semite sunt o singură specie - o persoană rațională, dar psihic, psihologic, diferențele sunt astfel încât nu pot fi depășite, dar pot fi combinate doar dacă, desigur, există o dorință. Popoarele din est sunt excepțional de senzuale și de viață, ca să zic așa, cu dragoste aici și acum. Aceștia nu înțeleg somnul european, la fel cum nu înțelegem pragmatismul lor sofisticat în acest domeniu al relațiilor umane. Înțelepciunea răsăriteană spune: pentru a fi fericit în viață, trebuie să mănânci carne, să călărești carne și să lipești cu drag de carne în carne. În Europa, o astfel de imagine pragmatică nu ar fi putut apărea în principiu.
„Cântec de cântece” și înțelepciune estică cu ea
Această carte a Vechiului Testament a fost creată de Solomon, omul cel mai înțelept al celor mai înțelepți. Și judecând după textele sale, așa cum este. „Cântec de cântece” este un poem care constă tematic din două părți. În primul, iubitul vorbește despre iubitul său, iar în al doilea, iubitul vorbește despre iubit. Temperamentul fizic al ambilor eroi este uimitor. Se descriu reciproc, din cap până în picioare, savurând fiecare cot din corpul unei persoane dragi. Privirea în ochi în această înțelepciune concentrată este complet absentă. Ea povestește despre ce fericire este „să adormi pe umărul iubitului, ascunzându-se cu mâna stângă, obosindu-și trupul cu dragoste”. Acestea sunt citate reale. Înțelepciunea răsăriteană le-a prezentat bisericii, care interpretează în mod alegoric expresiile înaripate. Dar dă această carte unei persoane ignorante, el va spune că aceasta este sublima erotica, o manifestare a iubirii unui bărbat și a unei femei care sunt descrise cu cea mai înaltă artă, pentru că nicio artă nu se observă în spatele simplității prezentării. Iar Solomon nu atinge niciun criteriu moral în poezia sa ingenioasă, pentru că natura lui senzuală știe să iubească nu în viitor, ci acum, pe acest pat. Solomon și oamenii săi cu jumătate de inimă nu cunosc alte sentimente în dragoste.
Femeia este un depozit de plăceri
Războinicii arabi pentru credința lor în Paradis se așteaptă la frumusețea cerească a gurii. Și înțelepciunea orientală despre o femeie vorbește doar din această parte. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că femeile care s-au maturizat și au părăsit zorile între 15 și 28 de ani nu mai sunt interesate de poeții arabi. Chiar și Omar Khayyam își dedică entuziasmul „mugurii” trandafirilor, pe care tremură „roua lacrimilor”. Și nu degeaba, Dumnezeu în Vechiul Testament binecuvântează constant femeia din est cu fertilitatea. Dacă încetează să mai fie un depozit de plăceri, atunci trebuie să găsească fericirea în altul, în continuarea genului stăpânului său. Poetul își exprimă înțelegerea arabă a iubirii cu un dor incredibil: „Chiar și cu cei mai frumoși dintre dragi prieteni, încercați să vă desparti fără lacrimi și fără chinuri. Totul va trece. Frumusețea este trecătoare: alunecă-te de pe mâini. Cum se poate ca dragostea să învingă timpul? Nici poeții semiti și nici semiții nu înțeleg acest lucru. Vederea lor mondială pragmatică îi face să aprecieze tinerii de o sută de ori mai puternici decât europenii care se pot vedea în visele lor de 40 de ani. Arabul se vede la doar 20 de ani, când „dragostea arde fierbinte” și „privează o persoană de„ noapte și zi ”. „Dragostea este fără păcat, pură, pentru că ești tânăr”, poetul arab exprimă ideea generală a poporului său.
„Ca mugurii, iubire; ca mugurii, focul ”
În timp ce sângele arde și se varsă, până atunci are sens să trăiești - consideră înțelepciunea estică despre iubire. Și este de acord: cine, înainte de douăzeci de ani, nu s-a îndrăgostit, este puțin probabil să iubească pe cineva. Prin urmare, nu este fără motiv că apar asocieri cu „timpul de împrăștiere și timpul colectării” biblice. Omul oriental percepe trecerea timpului ca pe o pedeapsă pentru dorința sa aprinsă de a trăi. Și în dragoste, el vede, în primul rând, tranziția.
Și iubire - fără trădare!
Ceea ce este ciudat din punct de vedere european este că în folclorul lor, în cultura poetică și în înțelepciunea cotidiană nu există motive pentru trădarea iubirii, ca și cum această componentă în relația dintre un bărbat și o femeie nu ar fi în natură. Dar nu este nimic ciudat, dacă vedeți dragostea ca o flacără tânără și proaspătă consumatoare, ca un boboci de trandafir, care trăiește doar cu o presimțire a faptului că un buburuz va sta pe ea. Și concluzia: bătrânețea este demnă de înțelepciune, iar tinerețea este demnă de iubire. Modul în care reușesc să facă distincția între bătrânețe și tinerețe este foarte greu de înțeles pentru europeni.
