Sistemul politic funcționează în ansamblu datorită faptului că elementele care îl compun interacționează constant între ele. Dar, în același timp, nu este pur și simplu suma lor. Conceptul și structura sistemului politic sunt inseparabile de conceptul de sens al fiecărui element individual. Prin urmare, teoretic, este divizat din diferite motive în părțile sale componente.
Structura unui sistem politic se poate baza pe o înțelegere a rolului său. Apoi se consideră din perspectiva tipului prin care interacțiunea are loc între subiecții care joacă anumite roluri și se bazează pe anumite tipare.
În plus, structura sistemului politic poate fi bazată pe o abordare instituțională. Acest lucru se datorează faptului că fiecare serviciu necesită deservirea specifică și îndeplinirea funcțiilor.
De asemenea, structura sistemului politic poate fi delimitată de principiul stratificării. În acest caz, se bazează pe ordinea în care unele grupuri participă la guvernare. De regulă, deciziile sunt luate de elită, realizate de birocrația lor, iar cetățenii își formează deja propriile instituții de putere reprezentând interesele lor.
Faptul că structura sistemului politic se bazează pe diverse fundații indică natura ierarhică a elementelor sale. Adică componentele sale sunt, de asemenea, organizate după același principiu ca și toate în ansamblul său. De aici rezultă că sistemul politic este întotdeauna format din mai multe subsisteme. Interacționând între ele, ele formează integritate.
1. Subsistem instituțional. Pare un complex de instituții politice, de stat și alte instituții care exprimă interesele diferitelor grupuri și indivizi. Cele mai globale nevoi ale societății sunt realizate cu ajutorul statului. Gradul de specializare și diferențiere a funcțiilor și rolurilor în cadrul acestui element structural determină maturitatea acestuia.
2. Subsistemul de reglementare. Este un complex din toate normele pe baza cărora autoritățile își îndeplinesc rolurile. Acestea sunt un fel de reguli care pot fi transmise oral generațiilor următoare (obiceiuri, tradiții, simboluri), dar pot fi, de asemenea, fixate (acte juridice, constituții).
3. Subsistemul comunicativ. Pare a fi interacțiunea actorilor politici care respectă regulile fixate și nefixate de mai sus. Relațiile pot fi construite pe baza unui conflict sau a unui acord. De asemenea, pot avea o concentrare și o intensitate diferită. Cu cât sistemul de comunicare este mai bine organizat, cu atât mai multă putere este deschisă cetățenilor. Apoi intră într-un dialog cu publicul, schimbă informații cu ea și răspunde la cerințele oamenilor.
4. Subsistemul cultural. Este constituită din valorile prioritare ale denumirii principale, subculturi existente în societate, modele de comportament, mentalitate și credințe. Acest subsistem stabilește relații între cetățeni și politicieni, oferă acțiunilor lor un sens universal valabil, duce la armonie, înțelegere reciprocă și stabilizează societatea în ansamblu. De o mare importanță este nivelul de omogenitate culturală. Cu cât este mai mare, cu atât sunt mai eficiente instituțiile politice. Elementul principal al subsistemului cultural este religia, care domină într-o anumită societate. Determină comportamentul indivizilor, formele de interacțiune dintre ei.
5. Subsistem funcțional. Este un complex de tehnologii utilizate în politică pentru exercitarea puterii.
Structura și funcțiile sistemului politic sunt inseparabile unele de altele, și nu numai componentele sale. Faptul este că funcția fiecărui element pune în aplicare o nevoie specifică. Și toate împreună asigură funcționarea deplină a sistemului politic în ansamblu.
