Tipurile de stabilitate financiară a unei întreprinderi sunt descrise în detalii suficiente în literatura de specialitate, deoarece acest indicator caracterizează capacitatea unei entități economice de a supraviețui pe piață.
În întreprinderile stabile, puternice și durabile, există mai multe avantaje în lupta pentru conducere asupra celor slabi. Puteți determina tipul de stabilitate financiară a întreprinderii, luând în considerare factori individuali care afectează indicatorii rezultați ai unei entități de afaceri. Acestea includ:
- locul de organizare pe piață;
- producția și vânzarea de produse cu costuri reduse, la cerere mare;
- potențialul unei entități comerciale pe piață;
- dependența întreprinderii de investitori și creditori externi;
- prezența debitorilor din categoria de risc în ceea ce privește insolvența acestora;
- nivelul de eficiență al operațiunilor financiare și comerciale.
Tipurile de stabilitate financiară a întreprinderii sunt o reflectare a stabilității atunci când există un exces de venit peste cheltuieli, ceea ce vă permite să utilizați liber banii proprii. Iar utilizarea lor efectivă va contribui la un proces de producție neîntrerupt cu vânzarea ulterioară a produselor. Cu alte cuvinte, o evaluare a tipului de stabilitate financiară a unei întreprinderi va determina starea resurselor sale financiare, și anume utilizarea și distribuția acestora, ceea ce va asigura dezvoltarea unei entități cu rezultate înalte în formă de profit. În același timp, solvabilitatea sau bonitatea ar trebui menținută în limitele de risc acceptabile. Prin urmare, tipurile de stabilitate financiară a întreprinderii sunt strâns legate de procesul activităților sale economice și financiare și reprezintă elementul principal al analizei stării generale a companiei.
Analiza acestui indicator pentru o anumită dată ajută la determinarea corectitudinii luării deciziilor privind gestionarea entității cu resursele sale financiare în perioada precedentă acestei date. Prin urmare, determinarea nivelului acestui indicator economic este pur și simplu necesară pentru a înțelege conformitatea resurselor sale financiare cu cerințele pieței și cu nevoile de dezvoltare ale companiei în sine. De asemenea, trebuie menționat că, cu studiul insuficient al acestui indicator, o întreprindere poate deveni insolvabilă și poate pierde fondurile necesare dezvoltării industriale. Dacă acest indicator este mai mult decât valoarea normativă, atunci putem vorbi despre riscurile care vor conduce la inhibarea dezvoltării, crescând în același timp costurile și rezervele inutile ale întreprinderii.
Deci, tipurile de stabilitate financiară a întreprinderii:
- Stabilitate absolută. Pentru a acoperi costurile, numai fondurile proprii sunt utilizate ca sursă. În această condiție, entitatea de afaceri se caracterizează prin solvabilitate ridicată și independență față de creditori.
- Stabilitate normală. Sursa de acoperire a costurilor, pe lângă capitaluri proprii, este creditarea pe termen lung. Principalele caracteristici ale unei astfel de întreprinderi: eficiență bună a producției și eficiență ridicată a resurselor împrumutate.
- Situație instabilă din punct de vedere financiar. Pe lângă sursele listate de recuperare a costurilor, sunt utilizate și împrumuturi pe termen scurt. Compania are solvabilitate instabilă și necesitatea de a utiliza fonduri suplimentare. Totuși, pentru acest subiect, nu totul se pierde.
- Stare de criză. Această situație a întreprinderii poate fi caracterizată în două cuvinte: insolvență și faliment.
Astfel, esența sustenabilității este determinată prin calcularea eficacității formării, distribuției și utilizării resurselor monetare. În acest caz, solvabilitatea în acest caz poate fi manifestarea sa externă.
Stabilitatea financiară a unei entități comerciale depinde direct de structura acesteia și de gradul de dependență de debitori și creditori.
