Mat îl însoțește pe omul rus de mai multe secole. Un studiu științific asupra acestui fenomen uimitor a început relativ recent. S-a dovedit deja că un limbaj prost contribuie la producerea de testosteron în organism, precum și la eliberarea de endorfine, care au efect analgezic. Să încercăm să aflăm de unde a venit mat-ul în rusă și de ce alte națiuni nu au un astfel de fenomen.
Termeni științifici
Pentru început, să ne ocupăm de concepte. Profanitatea în limba rusă (precum și în alte limbi) este considerată a fi un segment de cuvinte și expresii nepoliticoase, înjurătoare, care devin o reacție spontană de vorbire a unei persoane la o situație neașteptată și, cel mai adesea, neplăcută.
În plus, se disting fraze tabu care, din motive morale, religioase, politice sau de altă natură, nu pot fi pronunțate în societate sau în straturile sale specifice. Asemenea cuvinte nu sunt neapărat cuvinte abuzive. De exemplu, în iudaism este interzis să se pronunțe cu voce tare numele lui Dumnezeu, iar triburile antice au încercat să nu numească animalele pe care le-au vânat. În schimb, au fost folosite eufemisme (ursul este „stăpânul”).
La intersecția a două fenomene lingvistice, a apărut așa-numitul vocabular obscen, incluzând blestemele cele mai nepoliticoase și tabu. Diversitatea sa în limbile rusă și în alte limbi conexe a devenit o mată, care se bazează pe interdicții sacre antice. Oamenii de știință au descoperit că baza tuturor blestemelor obscene sunt doar 7 cuvinte.
Caracteristici importante
Interesant este că profanarea este prezentă și în alte limbi. De asemenea, ei încearcă să nu-l folosească într-o societate decentă. Cu toate acestea, nu peste tot este asociat cu actul sexual, ca și la noi. Germanii, de exemplu, jură pe tema fecalelor.
O trăsătură caracteristică a covorului rusesc este cea mai puternică expresie și tabu. Este semnificativ faptul că cuvintele blestemului au fost incluse în dicționarele academice străine, începând chiar de la primele ediții. În același timp, matul rusesc a fost înregistrat pentru prima dată verbal doar la începutul secolului XX. Blestemele interzise au fost incluse în cea de-a treia ediție a faimosului dicționar al lui Dahl (ed. Baudouin de Courtenay). Aceasta a provocat critici puternice regimului sovietic. Abia la sfârșitul secolului XX au început să apară primele dicționare explicative ale profanității în limba rusă.
Să vedem cu ce interdicții atât de puternice sunt legate. Astăzi, se efectuează o mulțime de cercetări pe tema originii rusești. Oamenii de știință nu sunt de acord. Vom cunoaște mai detaliat pentru a ne apropia de soluția acestui mister.
Tătarii sunt de vină?
Mulți oameni de știință din secolul XX au afirmat că inițial slavii nu au știut să înjure în mod obscur și s-au numit unii pe alții animale diferite: câini, capre, berbeci. Se ridică o întrebare logică: de unde a venit mat-ul în rusă? Cea mai obișnuită versiune a fost asumarea influenței proaste a tătar-mongolilor. Se credea că, din limba lor, principalele rădăcini ale limbii obscene au ajuns la slavi.
Cu toate acestea, în curând acest punct de vedere a trebuit să fie abandonat. S-a dovedit că în dicționarul nomadilor nu existau deloc cuvinte înjurătoare. Acest lucru este confirmat de înregistrările italianului Plano Carpini, care a călătorit prin Asia Centrală în secolul al XIII-lea. Însă oamenii ruși au reușit să înjure chiar înainte de invazia tătar-mongolilor, așa cum demonstrează scrisorile de scoarță de mesteacăn găsite în Novgorod. Datează din secolele XII și XIII. Blestemele Steamy sunt incluse în teasers sau dorințele de nuntă din partea partenerului.
Deci de unde a venit matul în rusă? Studiile lingvistice au arătat că blestemele principale au rădăcini indo-europene antice. Cuvinte similare și chiar modele de expresii sunt disponibile în limbile poloneză, sârbă și slovacă. Este dificil să stabiliți momentul apariției lor. Poate că cuvântul capabil a fost rostit pentru prima dată de Cro-Magnon, încercând să facă față unui uriaș mamut.
Etimologie interzisă
Niciun om de știință nu poate spune cu siguranță câte rogojini sunt în rusă. O astfel de bogăție lexicală este obținută prin multe instrumente derivate. Există câteva rădăcini principale. Cercetătorul Plutzer-Sarno a efectuat un sondaj, întrebând oamenilor ce cuvinte consideră abuzive. Au fost identificate un număr total de 35 de rădăcini. Unele blesteme cu greu pot fi numite rogojini (de exemplu, cuvântul „mânca”).
Analiza a arătat că cele mai semnificative sunt 7 blesteme, din care se formează câteva mii de diverse expresii obscene. Restul de 28 de cuvinte în total nu au dat naștere la mii de derivate. Dintre cele șapte selectate, 4 blesteme sunt utilizate în prezent pe scară largă.
Luați în considerare originea lor în rusă. Covorașele, destul de ciudat, inițial sunau complet inofensive și nu purtau o culoare negativă. De exemplu, cuvântul "p ….da", care denotă organele genitale feminine, revine la rădăcina pre-indo-europeană sed / sod / sd. Este ușor de înțeles semnificația sa din cuvintele moderne „ședință”, „șa”. „Pi” este un prefix. Când pronunță cuvântul, strămoșii noștri au arătat pur și simplu partea din corpul uman implicat în ședință. Apropo, aceeași rădăcină are jetonul „cuib” („locul unde se așază pasărea”).
Cuvântul "… liliac" provenea de la iebh pre-indo-european, care înseamnă "lovit, invadat". Ulterior, a dobândit un sens nou: „împerechează, uneste”. Cuvântul a început să desemneze obiecte împerecheate. De aici a venit cuvântul inofensiv „amândoi”.
Blestemul „b … q” a devenit astfel numai în secolul XVIII. Până în secolul al XV-lea, acest cuvânt primordial rus a însemnat mincinoși sau oameni care au rătăcit. Puteți considera jetoane înrudite „curvie”, „necinstiți”, „rătăciți”, „necinstiți”. Sensul „a debaci” a apărut mult mai târziu. Devine clar de ce cuvântul a fost adesea folosit de preoți în predicile lor (în special, Protopop Habakkuk). Astfel, originea covorului în limba rusă poate fi ușor explicată din punct de vedere al etimologiei. Acest lucru este valabil și pentru cel mai comun cuvânt cu trei litere.
Principalul cuvânt obscen
Acest lexem antic poate fi adesea văzut pe garduri și pridvoare. Nu toată lumea știe că cuvântul „x … y” a fost folosit inițial ca eufemism și a înlocuit numele mai vechi ale penisului bărbaților. Inițial, suna ca pes și provenea din „pisati” pre-indo-europeni („pipi ca un om”). De aici au venit cuvintele rusești „scrie” și „câine”. Rădăcini similare se găsesc în limbi latine, germane, engleze și în alte limbi. De acolo, apropo, își are originea cuvântul „penis”.
Cu toate acestea, numele vechi al slavilor a fost interzis. Alte cuvinte au venit la salvare: oud (a fost folosit până în secolul 18, toiagul de pescuit уд a venit de aici) și x … th. Numele este derivat din rădăcina slavă „hu”, care înseamnă „proces”. De la el a venit cuvântul comun "ace". De-a lungul timpului, noua denumire a devenit și un tabu.
Apoi a fost înlocuit cu cuvântul „pula”, care acum este transformat într-un blestem blestemat. Dar cum era pe vremuri? Originea covorașelor în limba rusă este extrem de interesantă. Oamenii educați știu că „pula” a fost numită una dintre literele alfabetului chirilic (cea cu care începe cuvântul indecent). Ea i-a amintit de o cruce și inițial din cuvintele ei au fost formate exclusiv cu un sens pozitiv („heruvim”, „eroism”, „heraldică”).
Strămoșii noștri au folosit expresia „pentru a păta …”, dar avea o semnificație literală (încrucișați ceea ce a fost scris cu două trăsături care se intersectează similar cu litera „x”). Numai în secolul al XIX-lea numele scrisorii a început să fie folosit pentru a înlocui cuvintele indecente.
Deci, pe parcursul unei istorii îndelungate, au apărut în limba rusă covorașele. De unde au venit nu mai este un mister. Dar o altă întrebare rămâne fără răspuns: de ce cuvintele slave s-au transformat în cuvinte înjurătoare și au fost interzise? În mod surprinzător, în limba rusă nu există un singur cuvânt decent pentru desemnarea organelor genitale umane, fără a număra numele medicale. Pentru a înțelege acest lucru, ascultăm versiunile oamenilor de știință.
Ce legătură are mama cu asta?
Cercetătorii sunt de acord că rădăcinile limbajului nefăcut se întorc la păgânism. Însuși numele unui fenomen lingvistic - mat. În dicționarul etimologic al limbilor slave este ridicat la verbul „matati” („țipă tare, votează”). Skvortsov L.I. consideră că baza a fost onomatopeea care împerechează urletul animalelor: "Ma! Mă!"
Cu toate acestea, versiunea general acceptată este originea numelui din expresia „înjurături”. De ce a părut cuvântul „mamă” să fie asociat cu cea mai grea dintre blesteme din partea slavilor? Puteți înțelege acest lucru dezvăluind sensul expresiei familiare „… mama voastră”.
Nimeni nu știe câte rogojini sunt în limba rusă, dar această afirmație este centrală și are semnificații sacre. În sursele antice, acesta nu este depersonalizat și ia forma unei dorințe („Așa că câinele … mama ta”). Câinii dintre slavi erau considerați animale necurate, în slujba lui Morena, zeița morții. Acest cuvânt a însemnat și neamurile, care, potrivit rușilor, nu au avut suflet și s-au comportat necorespunzător. Dar cum a apărut blestemul și ce se află în centrul său?
Mat și cultul fertilității
Versiunea lui Uspensky B. A. este considerată clasică, care leagă aspectul blestemelor cu riturile păgâne. În opinia sa, formula a sunat inițial ca „Thunder God… mama ta”. Slavii au numit-o mama fertilă, oferindu-le hrană. Multe popoare au mituri despre căsătoria sacră a cerului și a pământului, ceea ce duce la fertilizarea acesteia din urmă.
Nuntile si ceremoniile agricole ale slavilor din cele mai vechi timpuri au fost insotite de profanitate, juraminte si conspiratii. Tradiții similare au existat la fermierii greci, așa cum a indicat filologul B. Bogaevski. În Serbia, pentru a provoca ploaie, un țăran a aruncat un topor în cer și a înjurat. Având în vedere cele de mai sus, devine clar de unde a venit mat-ul în rusă.
Cuvintele legate de actul sexual și nașterea copilului au fost inițial considerate sacre. Pronunțându-i, o persoană a primit o putere extraordinară. Blestemele antice erau echivalente cu rugăciunea, puteau salva de boli sau duhuri rele, să ofere copiilor și o recoltă bună.
Dar, în același timp, astfel de cuvinte ar trebui tratate cu multă precauție. Se credea că, datorită energiei lor puternice, pot provoca daune rasei și pot priva o persoană de puterea de reproducere. Prin urmare, au încercat să nu fie irosite, evitate în viața de zi cu zi, înlocuind eufemismele. Excepția o făceau vrăjitorii care foloseau blesteme în scopuri magice.
Adoptarea creștinismului
Este imposibil să răspunzi la întrebarea de unde a venit mat-ul în rusă, fără a contacta momentul botezului Rusiei. Tradiția creștină a condamnat puternic cultele păgâne în general și ritualul „rușinea” în special. A contrastat puterea cuvântului înjurător cu rugăciunea.
Cel mai probabil, în această perioadă a apărut formula spurcătoare „Câine … mama ta”, îndreptată împotriva principiului sacru matern. A trecut de cel puțin secolul al XV-lea. Într-o frază blasfemă, în locul Thunderer, soțul Pământului era antipodul său necurat (câinele). Astfel, ideile păgâne despre armonia cosmică au fost încălcate. Printre slavi, care încă nu-și pierduseră credința în puterea înjurarii cuvintelor, s-a răspândit credința că, din asemenea expresii obscene, pământul insultat se putea deschide, agita sau arde.
Cu toate acestea, de-a lungul timpului, oamenii au uitat de mit. Sub mama a început să însemne adevărata mamă a interlocutorului. În curând, câinele a încetat să mai fie menționat. Ideile păgâne s-au pierdut rapid, cultele s-au degradat. Preoții i-au convins pe enoriași că înjurăturile duc la o profanare a sufletului, invocă demoni și îndepărtează o persoană de la adevăratul Dumnezeu. Există multe circulare și decrete bisericești îndreptate împotriva covorașului.
Dar pentru a-l deplasa complet nu a funcționat. Vrăjitorii și vindecătorii au continuat să se implice în magia gospodăriei. Oamenii obișnuiți din obișnuință au apelat la un cuvânt puternic pentru a exprima agresivitatea, pentru a-și face discursul mai emoțional, pentru a calma tensiunea. Covorașul este destul de ferm înrădăcinat în mijlocul bufoanelor și a devenit o parte integrantă a spectacolelor distractive. Învățăturile creștine și mărturiile străinilor din secolele XVII-XVIII indică faptul că atunci cuvintele obscene erau obișnuite atunci în vorbirea colocvială. Părinții și-au învățat în mod specific copiii să le folosească. Abia în secolul XVIII, înjurăturile au fost clar separate de limba literară.
Cod special pentru bărbați
Nu toți oamenii de știință sunt de acord cu această versiune a originii profanității în limba rusă. Așadar, Yakovenko I. G. atrage atenția asupra faptului că blestemele obscene neagă femeia și implică adesea violență împotriva sexului mai slab. Cuvintele formate din numele organelor genitale feminine („sp … copil” - pentru a fura, „p … dun” - mincinos, „p … dec” - un sfârșit nefericit) sunt asociate cu fenomene rele și mizerabile.
Există o părere că acestea ar putea apărea în stadiul trecerii de la matriarhie la patriarhie. Bărbații, pentru a-și confirma puterea, au intrat într-o relație intimă rituală cu principala „mamă” a clanului. Cu ajutorul covorașelor, au declarat public acest lucru și au încercat tot posibilul să diminueze rolul femeilor.
Un alt punct de vedere îl are Mikhailin V. Yu Studiind problema de unde vine mat-ul în rusă, el se îndreaptă spre legende indo-europene. Potrivit acestora, în epoca bronzului (tentativ în secolele XVIII-XII î.Hr.), popoarele care venerau câini și lupi trăiau între Nipru și Urali. Detașamentele lor militare erau deosebit de feroce și erau numite „câini”. Tinerii incluși în ei purtau piei de animale, își spuneau nume de câini și trăiau separat de restul tribului.
Adolescenții care doreau să se alăture echipei au intrat în pădure, unde au studiat vânătoarea și afacerile militare conform legilor lupului. Apoi au trecut prin inițiere și s-au transformat în câini, mâncându-și carnea. Mikhailin consideră că s-a născut matul în acest mediu marginal. Expresia „Așa că câinele … mama ta” a fost destinată inițial să insulte inamicii. Ar putea fi însoțit de o demonstrație a organelor genitale în scopul intimidării. În același timp, omul a depășit cadrul culturii, adică prin „câine” însuși. Conștient de el însuși ca o fiară și nu ca om, el ar putea jefui, ucide și viola cu impunitate.
Astfel, covorașul era limbajul de cod al războinicilor. Celălalt nume slav al său este „scoarță de câine”. Înjurăturile erau folosite pentru a umili inamicul și pentru a ridica moralul. În viața obișnuită, „acasă”, nu erau consumate. Dar într-un mediu agresiv, limbajul nebun a ajutat o persoană să reziste la stres. Jurând, războinicul a încălcat interdicțiile sacre, și-a confirmat puterea și a depășit restricțiile morale.
