Sentimentul de rușine apare cel mai adesea în fața publicului, care condamnă pentru ceea ce a fost făcut sau spus. Acest sentiment își are originea și este alimentat de prezența în societate a unui cod moral și a unui cod de reguli general acceptat. Dar ne este întotdeauna rușine de noi înșine?
Un fel de rușine
De obicei, blush-ul are legătură cu comportamentul tău. Dar este interesant că rușinea vine pentru ceea ce nu ai făcut. De exemplu, pentru comportamentul slab al copilului tău sau când un străin sărută o fată în transportul public și îți este rușine de ei. Motivele acestui disconfort pot fi tabu-ul tău interior în astfel de maniere sau dorința de a-ți asuma responsabilitatea pentru cineva.
Primul semnal care va informa despre asta este jenă. El spune că evenimentul este dincolo de convenționalitate. Iar sentimentul de jenă pentru un străin se numește rușine spaniolă. Vom vorbi despre el în continuare.
Istoricul expresiilor
În rusă, expresia „rușine spaniolă” a apărut după 2000, ne-a venit din engleză, unde sună ca rușine spaniolă. Și strămoșul frazeologiei a fost termenul spaniol verguenza ajena, care, exact, avea sensul de „rușine pentru altul”. Adevărat, există o altă interpretare a originii termenului în care Spania nu mai este în lucru, așa cum se presupune că ne-a venit din ebraică, unde „isa” se traduce prin „aspen”.
În versiunea populară apocrifă, Iuda, care l-a trădat pe Hristos, s-a spânzurat de un aspen. Arborele i-a fost rușine de alegere, deși nu a fost vinovat de acest lucru. Dar, potrivit credințelor populare, copacul este pedepsit, deoarece miturile antice conectează tremurarea ramurilor sale cu blestemul lui Dumnezeu impus pentru a face o cruce din el pentru răstignirea lui Hristos.
Astfel, trebuie să înțelegem că „rușinea spaniolă” nu este o formulare științifică a unei stări psihologice, ci o judecată consacrată, și anume un meme.
Sens semantic
Cu istoria originii frazeologiei, ne-am dat seama. Acum vom descifra sarcina semantică a expresiei. „Rușine spaniolă” înseamnă că cineva se simte penibil pentru acțiunile greșite ale altor personalități. Psihologii asigură că un sentiment de rușine pentru ceilalți apare atunci când o persoană se recunoaște ca făcând parte dintr-un popor care creează acte nesigure.
Criteriile de membru pot fi variate: sex, vârstă, poziție, similaritate externă. Dar dacă acest general te atinge, te vei simți inconfortabil. Deci devine evident o atitudine diferită față de un eveniment al diferitelor persoane. De exemplu, la un banchet, o femeie necunoscută s-a îmbătat și dansează pe masă - s-ar putea să fiți jenat sau amuzat. Dacă aceasta a fost prietena ta, atunci cu siguranță vei experimenta un sentiment de rușine.
Manifestarea tactului
Expresia „rușine spaniolă” este cauzată de apariția unei emoții dureroase care a apărut din cauza conștientizării absurdității comportamentului concetățenilor, care ofensează conceptele de decență și modestie. Psihologul Elliot Aronson în cartea sa a scris că de multe ori ne comparăm cu oamenii din jurul nostru, iar acest lucru, la rândul nostru, ne crește stima de sine. Privind persoana care comite o prostie, suntem mulțumiți de umilirea celui sărac, spunând mental că nu vom ajunge niciodată în rolul unui eșec.
Nu vreau să cred că ne-am distrat să ne uităm la alții și să ne umilim. Între timp, ratingurile de televiziune și numărul de vizionări video pe Internet demonstrează această ipoteză. Dacă în viață supravegherea celorlalți nu aduce întotdeauna plăcere martorilor săi, atunci când un actor cade într-un tort într-un film, provoacă un râs autentic în rândul multor spectatori. În timpul sondajului a fost dezvăluit: subiectul râzând se confruntă cu o constrângere internă, dar este însoțit de confort, ceea ce este și mai rău pentru cineva decât el.
