Limbile culturii sunt Conceptul, tipurile și clasificarea

Cultura este un fenomen complex, cu mai multe niveluri și cu mai multe aspecte. Înțelegerea culturii, a codurilor și simbolurilor sale impune oamenilor să dețină o anumită bază conceptuală, este numită limbajul culturii. Acesta este un sistem specific de semne pe care oamenii îl dezvoltă pe parcursul comunicării și înțelegerii realității. Vă vom spune despre esența acestui fenomen, ce limbi de cultură ies în evidență și cum sunt formate.

Conceptul de cultură

Cuvântul „cultură” în primul său sens este cultivarea plantelor. Apoi, semantica s-a schimbat și prin acest termen au început să înțeleagă „cultivarea spiritului”. Treptat, au început să numească tot ceea ce a fost făcut de om, inclusiv transformarea oamenilor înșiși. În etapa actuală a dezvoltării gândirii umane, există mai mult de 1000 de definiții ale conceptului de „cultură”. Principalele componente semantice incluse în aceste definiții sunt următoarele:

1. Cultura este ceea ce distinge lumea umană de lumea naturală.
2. Aceasta este ceea ce se formează în cursul socializării și dezvoltării umane. Cultura nu se transmite cu gene, nu este moștenită, ci dobândită ca urmare a instruirii și a educației. Pentru a-l stăpâni, trebuie să înveți să înțelegi limbile culturii. Acesta este un anumit sistem de coduri care se adaugă în procesul de înțelegere a realității.
3. Acesta este un semn al societății umane. Împreună cu societatea, cultura se dezvoltă, modifică, schimbă în timp și spațiu.

Esența conceptului de „limbă de cultură”

Așa cum se întâmplă de obicei în caracterizarea fenomenelor complexe, limbajul culturii poate fi interpretat într-un sens larg și îngust. În sens larg, conceptul de limbă de cultură implică un sistem de diverse semne, coduri, simboluri care permit oamenilor să intre în comunicare, să ajute la navigarea în spațiul cultural. De fapt, este un sistem de semne universal creat de oameni. În sens restrâns, aceasta este o înțelegere a culturii prin decodarea personajelor. Limbajul culturii este suma tuturor reprezentărilor și gândurilor omenirii, îmbrăcate în orice semne, adică sunt purtători ai sensului. Întrucât sensul este întotdeauna un fenomen subiectiv, trebuie creat un sistem convențional de semne pentru decodarea lui, altfel va fi imposibil pentru diferite persoane să înțeleagă semnificațiile formulate de alți subiecți. Prin urmare, problema limbilor culturale este întotdeauna asociată cu problema înțelegerii culturii ca text.

Tipuri de limbaje culturale

Datorită marii diversități a culturii, limbile sale pot fi clasificate după diferite criterii.

Tipologia clasică distinge astfel de soiuri ca limbajele naturale, artificiale și secundare. Această diviziune se bazează pe obiectivele și originea sistemului de semne. La baza acestei clasificări sunt aspectele lingvistice și semiotice, ținând cont de caracteristicile funcționării cuvântului. În cadrul acestei abordări, putem vorbi despre cultura vorbirii, cultura unei limbi străine, normele vorbirii etc.

Există, de asemenea, clasificări după multe alte criterii:

1. În domeniul activității umane în care se aplică limbajul. În acest caz, de exemplu, se distinge limbajul medicilor, marketerilor, designerilor etc.
2. Pentru a deservi o subcultură specifică. În această opțiune, putem vorbi despre limbajul tineretului, etnic, profesional.
3. După tipul principal de caractere utilizat. În această tipologie se disting limbaje verbale, semnale, iconice, grafice.
4. După ordin cultural sau situație de aplicare. În această clasificare, putem vorbi despre existența limbajului costumului, coafuri, buchete etc.
5. Prin orientarea către un anumit tip de percepție. Există limbaje care vizează modalități raționale, emoționale, asociative, intuitive de a stăpâni realitatea.

Limbi naturale

Conceptul de limbaj natural este aplicat limbii care apare în timpul formării națiunilor. Acestea sunt mijloace de comunicare folosite de diferite popoare. Limbile culturii sunt formate împreună cu tradițiile și normele naționale. Limbajul natural se bazează practic pe cuvânt. Vocabularul mediu al unui adult este de 10-15 mii de cuvinte. Vocabularul activ al unei persoane este un indicator al nivelului său de educație și cultură. De exemplu, dicționarul lexical al operelor lui Shakespeare este de aproximativ 30 de mii de unități.

O caracteristică a limbajului natural este că este un sistem deschis care se poate dezvolta și îmbogăți independent. Practic, acest sistem nu poate avea un autor și în dezvoltarea sa nu se supune voinței omului. Toate încercările de a reforma limba sau de a interveni în evoluția sa au avut un impact negativ asupra acesteia. Limba se caracterizează prin procese constante de asimilare, actualizare, împrumut și moartea jetoanelor.

Limbajul natural ca element al culturii are următoarele caracteristici:

• Putere semantică nelimitată. Folosind un limbaj, se poate descrie sau înțelege orice fenomen al realității, dacă cuvintele nu sunt suficiente, atunci sistemul le creează.
• Evolvement. Limba are un potențial infinit de dezvoltare și schimbare.
• Etnie. Limba este într-o legătură constantă și inextricabilă cu etnia care o vorbește.
• Dualitatea. Limbajul este atât stabil, cât și schimbător, subiectiv și obiectiv, ideal și material, individual și colectiv.

Limbi artificiale

Spre deosebire de limbajele naturale, care sunt formate în mod spontan în utilizare, limbajele artificiale sunt create special de oameni pentru a îndeplini anumite funcții. Astăzi, există mai mult de o mie de limbi artificiale, iar caracteristica lor principală este intenția. Sunt create pentru un scop specific. De exemplu, pentru a facilita comunicarea umană, pentru un efect expresiv suplimentar în ficțiune (de exemplu, limbajul abstrus al lui V. Khlebnikov), ca experiment lingvistic.

Esperanto este cea mai cunoscută limbă artificială. Acesta este singurul limbaj creat de oameni care a devenit un mijloc de comunicare. Dar de îndată ce purtătorii săi au apărut, el a început să trăiască conform propriilor sale legi și a început să se apropie de proprietățile sale de limbile naturale. Odată cu dezvoltarea tehnologiei computerizate, se observă o nouă rundă de interes pentru mijloacele artificiale de comunicare. Se crede că limbajele artificiale facilitează comunicarea între oameni și chiar îmbunătățesc procesele de gândire. Deci, potrivit lui E. Sepir și B. Worf, resursele utilizate și mijloacele limbajului influențează gândirea umană și categoriile cognitive. Cultura vorbirii este formată în gândire și afectează ea însăși procesele de gândire și potențialul uman.

Limbi secundare

Peste limbi naturale se pot construi structuri suplimentare. Deoarece conștiința umană este de natură lingvistică, tot ceea ce este creat de conștiință este denumit sisteme de modelare secundare. Acestea includ arta, mitologia, religia, politica, moda, etc. De exemplu, literatura ca text prelucrat este secundară limbajului natural. Sistemele de modelare secundare sunt sisteme semiotice complexe bazate pe norme lingvistice și culturale, legile limbajului natural, dar aceste limbi au sarcini diferite. Ele sunt necesare omului pentru a-și crea propriile modele de lume bazate pe viziunea și atitudinea sa despre lume. Prin urmare, limbile secundare sunt adesea numite coduri super-lingvistice sau culturale. Ele sunt caracteristice unor astfel de forme de cultură precum sportul, religia, filozofia, moda, știința, publicitatea etc.

Semne și simboluri ale culturii

Particularitățile limbajelor culturale sunt că acestea sunt construite pe sisteme de semne și simboluri diverse, cu valori multiple. Aceste două concepte sunt strâns legate. Un semn este un obiect care poate fi perceput prin simțuri, înlocuiește sau reprezintă alte fenomene, obiecte sau obiecte. De exemplu, un cuvânt este un semn în raport cu un subiect desemnat, în fiecare limbă același subiect are denumiri simbolice diferite. Limbile culturii este un sistem de mijloace simbolice de comunicare care transmite informații semnificative din punct de vedere cultural.

Un simbol este o marcă de identificare a ceva. Spre deosebire de semn, simbolurile au o semantică mai puțin stabilă. De exemplu, cuvântul „trandafir” ca semn de către toți vorbitorii nativi este decodat aproximativ la fel. Dar floarea de trandafir poate fi un simbol al iubirii, geloziei, trădării etc. Semnele și simbolurile codifică cultura spirituală a limbii, atitudinea oamenilor față de diverse fenomene ale realității. Toate semnele pot fi împărțite în semne, semne sau semne index; semne de copiere sau semne iconice; simboluri zodiac.

Sisteme de semne în cultură

Limbile culturale sunt sisteme de semne cu care oamenii comunică și transmit informații. În mod tradițional, se disting 5 tipuri de sisteme de semne în cultură:

1. Verbală. Acesta este cel mai comun și mai inteligibil sistem. Comunicăm în primul rând prin cuvinte, iar acest sistem de semne este unul dintre cele mai complexe, mai multe niveluri și ramificate.
2. Natural. Acest sistem se bazează pe relații cauzale între obiecte și fenomene. De exemplu, fumul este un semn de foc, bălțile sunt rezultatul ploii etc.
3. Convențională. Acesta este un sistem de semne, pe semantica căruia oamenii au încheiat un acord nescris. De exemplu, oamenii au fost de acord că roșul este un pericol și puteți traversa drumul spre verde. Nu există motive clare pentru astfel de acorduri.
4. Funcțională. Acestea sunt semne care indică funcția unui obiect sau fenomen.
5. Sistem de semne pentru înregistrare. Acestea sunt cele mai semnificative sisteme de semne pentru cultură. Fixarea limbajului vorbit, a muzicii și a dansului au făcut posibilă transmiterea cunoștințelor acumulate din generație în generație și, prin urmare, a asigura progres cultural. Apariția scrisului a fost un eveniment major pentru cultura mondială; odată cu aspectul său, granițele temporale și spațiale au fost eliminate pentru comunicarea între oameni, pentru schimbul cultural.

Învățarea și înțelegerea limbii de cultură

Problema înțelegerii limbajului culturii a fost formulată pentru prima dată de G. Gadamer, fondatorul hermeneuticii. Pentru a stăpâni și înțelege legile dezvoltării limbii culturii, este necesar să dețineți coduri culturale. Deci, este imposibil să înțelegem pe deplin ideile culturii grecești antice dacă nu cunoașteți mitologia acestui etno, istoria sa și contextul cultural. Principala întrebare a limbii culturii este problema eficienței dialogului cultural. Poate fi realizat atât pe verticală, adică prin timp și epoci, cât și pe orizontală, adică un dialog între culturile diferitelor grupuri etnice care coexistă în timp. Pentru a înțelege limba culturii, desigur, este nevoie de pregătire. Educația elementară permite oamenilor să înțeleagă, de exemplu, semnificația fabulelor lui Krylov, dar să înțeleagă textele romanelor lui I. Kant sau ale lui Joyce, este necesară o pregătire mai profundă și cunoașterea diferitelor coduri culturale.

Arta ca limbă de cultură

Principalul element structural al culturii este arta. Este un sistem de semne specific, care este conceput pentru a transmite informații specifice. În ea, într-o formă de artă, cunoașterea oamenilor despre lume este fixată, este un mijloc de comunicare între generații. Pe de altă parte, arta este un mijloc de înțelegere a lumii din jurul nostru, care exprimă ideile artiștilor despre a fi și despre existența într-un limbaj artistic secundar. Ca limbaj universal al culturii, arta operează cu semne, dar au caracteristici specifice:

• Au semnificație, de exemplu, o melodie poartă o anumită semantică;
• folosit pentru a transmite informații speciale - colorate emoțional, estetic.
• Ei funcționează într-o situație de moment (atâta timp cât o persoană nu percepe o operă de artă ca atare, nu are valoare artistică).
• Sunt informative.

Cu toate acestea, pe lângă aceste proprietăți, care sunt inerente nu numai în semnele de artă, semnele artistice au caracteristici absolut specifice. Deci sunt:

• Sunt ambigue și poate apărea o polisemie chiar împotriva voinței autorului unei opere de artă.
• Ele nu pot fi scoase din context și aplicate într-o altă situație cu același sens.
• Independent în ceea ce privește forma. Forma de artă poate fi corelată în mod arbitrar cu conținutul semnului și, uneori, o persoană care percepe o operă de artă poate să nu înțeleagă semantica prevăzută de autor, dar în același timp obține informații și plăceri estetice, de exemplu, limbajul culturii moderne nu este întotdeauna înțeles de spectatori sau cititori, dar sunt totuși poate obține emoții și sentimente estetice de la ea. Formularul are un impact semnificativ asupra conținutului semnului artistic. De exemplu, poezia nu poate fi redusă în propriile tale cuvinte, deoarece odată cu pierderea formei, conținutul unei opere de artă va dispărea și el.

Cultura limbii

Pentru mulți profesioniști, termenul „limbă de cultură” are o semnificație literală. Într-adevăr, cultura vorbirii, normele limbajului sunt componentele cele mai importante ale culturii societății și a omului. Modul în care vorbește o persoană arată cât de familiar este regulile și tradițiile acestei societăți. În plus, o cultură a vorbirii este o condiție esențială pentru o comunicare de succes. Stăpânirea înaltă a limbilor naționale și străine extinde posibilitățile oamenilor în pătrunderea sensurilor și a limbilor culturii.