Cultura limbii se reflectă cel mai bine în limbaje. Ele sunt, de asemenea, numite unități frazeologice, aforisme sau expresii înaripate.
În limba rusă există o idilă interesantă - „răspândirea afinelor”. Trebuie să aflăm:
- Ce înseamnă această expresie?
- Care este originea sa?
- Cum se folosește astăzi?
- Care sunt expresiile similare în sens?
Idiom: concept
Prin acest termen se înțelege unul dintre tipurile de unități frazeologice - fuziunea. Idiomele sunt numite astfel de expresii stabile, care poartă un singur sens, în timp ce sunt indivizibile.
De exemplu, frazeologia „bate ușa din spate” are semnificația de a „încurca”. Niciunul dintre cuvintele din această expresie nu sugerează sensul întregii fraze. „Bucks” sunt astfel de preparate din lemn din care au fost făcute diverse produse. I-au bătut în timpul procesării, iar în Rusia era considerat o simplă muncă. De aici a venit frazologismul, care a fost asociat cu mângâierea.
Idiomele sunt expresii care transmit realitățile unui anumit limbaj. Unitățile frazeologice engleze s-ar putea să nu fie înțelese pentru oameni ruși, iar rusă - pentru britanici. Pentru a înțelege idila, este necesar să ne aprofundăm în istoria și cultura țării limbii studiate.
Sensul frazeologiei
„Răspândirea afinelor” este una dintre idiomele care transmit realitățile limbii ruse. Această frază înseamnă fabricări, stereotipuri, concepții greșite, fabricații. Pe scurt, sensul de „răspândire a afine” este o minciună.
Ce este frazeologia figurativă? Faptul este că merișoarele sunt o plantă înfundată, deci nu poate fi pregătită. Expresia se bazează pe oximoron, adică o combinație de cuvinte care au un sens diametral opus. Exemple de acest fenomen sunt un copil mare, zăpadă fierbinte, cadavru viu și altele.
origine
Există mai multe versiuni despre cum și când a apărut frazeologia „răspândirea afinelor”. Se crede că prima dată a fost exprimată această expresie în 1910. A fost o parodie a lui B. Geyer, care a fost prezentată în teatrul din Sankt Petersburg.
Era vorba despre o fată tânără, care a fost forțată să se căsătorească cu un cazac și despărțită de iubita ei. Nefericita femeie își amintește cât de fericită era cu el „în umbra unui afine răspândit”. Opera a ridiculizat clipe literare occidentale cu idei primitive despre viața rusă.
După prezentare, frazeologia „răspândirea afinelor” a început să se răspândească pe scară largă. Cu toate acestea, autorul acestei piese nu a fost adevăratul creator al expresiei. B. Geyer tocmai a conceput fraza literară și, ca să zic așa, a „lansat-o” în lumină.
Autoritatea „răspândirii afine” a fost atribuită lui Alexander Dumas Sr., deși aceasta s-a dovedit a fi informații nesigure. Această greșeală a fost făcută de L. Trotsky, care presupunea să citească fraza din notele scriitorului francez despre Rusia.
Potrivit unei versiuni, francezul a existat încă în istoria frazologiei, dar el nu a fost Dumas, ci un tânăr necunoscut. El a descris în jurnalul său cum a fost în Rusia și s-a așezat la umbra unui afine răspândit. Pe baza acestei versiuni, după acest incident, expresia a devenit înaripată.
De asemenea, lingviștii recunosc posibilitatea unei interpretări greșite din franceză în rusă. Arbuste branchu - ramură arbustă, care înseamnă „arbust ramificat”. Așa se numesc merișoare și alte tufe de boabe. Acest lucru ar putea provoca confuzie în traducere, ceea ce a dat naștere unei frazeologii atât de minunate bazate pe oximoron.
Iar una dintre cele mai de succes variante de origine este ironia. Însuși poporul rus, potrivit acestei presupuneri, a venit cu fraza „răspândirea afinelor”. Astfel, locuitorii unei țări mari și puternice au ridiculizat fabricările străinilor despre adevăratul lor mod de viață. Piesa lui B. Geyer s-a bazat pe acest fenomen plin de umor.
utilizare
În prezent, idiomul „răspândirea afinelor” este folosit atunci când vorbim despre lucrări ai căror autori admit inadvertențe în demonstrarea modului de viață rus. Mai mult, inițial frazeologismul a ridiculizat străinii cu stereotipuri false, iar acum creatorii ruși sunt criticați cu o expresie similară.
Idila se regăsește în piesa patriotică „Baron von der Pszik”, apărută în timpul celui de-al doilea război mondial. Interpretată de artistul ei sovietic Leonid Utesov. Textul descrie în glumă pe lăudarul baron german, care este servit cu un slănină sub „răspândirea afine”. Drept urmare, germanul primește ceea ce merită de la soldații ruși.
