"Nu există niciun om care să fie ca o insulă"
(John Donne)
Societatea este formată din mai mulți indivizi care sunt foarte asemănăți din multe privințe, dar și extrem de diferiți în aspirațiile și perspectivele lor asupra lumii, experienței și percepției realității. Morala care ne unește sunt acele reguli speciale acceptate în comunitatea umană și care definesc o anumită viziune generală a categoriilor unui astfel de plan ca fiind bine și rău, corect și greșit, bun și rău.
Moralitatea este definită ca fiind normele de comportament în societate, care s-au format de-a lungul mai multor secole și servesc pentru dezvoltarea corectă a unei persoane în ea. Termenul însuși provine de la cuvântul latin mores, care înseamnă regulile acceptate în societate.
Trăsături morale
Moralitatea, care este în mare măsură decisivă pentru reglementarea vieții în societate, are câteva caracteristici de bază. Deci, cerințele sale fundamentale pentru toți membrii societății sunt aceleași indiferent de poziție. Aceștia operează chiar și în situații care sunt în afara ariei de responsabilitate a principiilor legale și se aplică unor domenii ale vieții precum creativitatea, știința, producția.
Normele moralei sociale, cu alte cuvinte, tradițiile, sunt semnificative în comunicarea dintre anumite persoane și grupuri de oameni, permițându-vă să „vorbiți aceeași limbă”. Principiile legale sunt impuse societății, iar nerespectarea lor duce cu consecințe de gravitate variabilă. Tradițiile și standardele morale sunt voluntare, fiecare membru al societății este de acord cu ele fără constrângere.
Tipuri de standarde morale
De-a lungul secolelor, normele morale au luat diferite forme. Deci, într-o societate primitivă, un astfel de principiu precum tabu era incontestabil. Oamenii care au fost proclamați ca transmiterea voinței zeilor au fost reglementate strict ca acțiuni interzise care ar putea amenința întreaga societate. Încălcarea lor a fost urmată inevitabil de cea mai severă pedeapsă: moartea sau exilul, care în majoritatea cazurilor a fost una și aceeași. Tabu este încă păstrat în multe societăți tradiționale. Aici, ca normă morală, exemple sunt următoarele: nu puteți fi în templu dacă persoana nu aparține castei clerului; Nu poți avea copii de la rude.
obicei
Norma moralei nu este acceptată numai în general, ca urmare a retragerii ei cu un anumit sfat, poate fi obișnuită. Este o ordine repetată de acțiuni, care este deosebit de importantă pentru menținerea unei anumite poziții în societate. În țările musulmane, de exemplu, este vorba de tradiții care sunt mai venerate decât alte norme morale. Obiceiurile bazate pe credințele religioase din Asia Centrală pot costa viața. Pentru noi, mai obișnuiți cu cultura europeană, legislația este un analog. Are același efect asupra noastră ca asupra standardelor morale tradiționale musulmane. Exemple în acest caz: interdicția de a bea alcool, îmbrăcăminte închisă pentru femei. Pentru societatea noastră slav-europeană, obiceiurile sunt: coaceți clătite pe Maslenitsa, sărbătoriți Anul Nou cu un pom de Crăciun.
Printre normele morale, o traditie este de asemenea diferentiata - ordinea actiunilor si modul de comportament pastrat de mult timp, transmis din generatie in generatie. Un fel de standarde morale tradiționale, exemple. În acest caz, includ: sărbătorirea Anului Nou cu un pom de Crăciun și cadouri, poate într-un anumit loc, sau mersul la baie în ajunul Anului Nou.
Reguli morale
Există reguli morale - acestea sunt normele societății pe care o persoană le determină în mod conștient pentru sine și respectă această alegere, hotărând ce este acceptabil pentru el. Pentru o astfel de normă de moralitate, exemple în acest caz sunt: a da loc persoanelor însărcinate și vârstnice, a da o mână unei femei atunci când pleacă de la un transport, a deschide o ușă pentru o femeie.
Funcții morale
Una din funcții este evaluarea. Moralitatea ia în considerare evenimentele și acțiunile care au loc în societate din punctul de vedere al utilității sau al pericolului lor pentru o dezvoltare ulterioară, apoi trece verdictul. Realitatea de tot felul este evaluată în termeni de bine și rău, formând un mediu în care fiecăreia din manifestările sale i se poate da un rating, atât pozitiv, cât și negativ. Cu această funcție, o persoană își poate înțelege locul în lume și își poate forma poziția.
La fel de importantă este și funcția de reglementare. Moralitatea influențează activ conștiința oamenilor, acționând deseori mai bine decât restricțiile legale. Încă din copilărie, cu ajutorul educației, fiecare membru al societății își formează anumite păreri asupra a ceea ce se poate și nu se poate face, iar acest lucru îl ajută să își ajusteze comportamentul în așa fel încât să fie util pentru sine și pentru dezvoltare în general. Standardele de moralitate reglementează atât viziunile interne ale unei persoane, ceea ce înseamnă comportamentul acesteia, cât și interacțiunea dintre grupurile de oameni, permițându-vă să mențineți o rutină, stabilitate și cultură.
Funcția educativă a moralei este exprimată prin faptul că sub influența sa, o persoană începe să se concentreze nu numai pe nevoile sale, ci și pe nevoile oamenilor din jurul său, societatea în ansamblul său. Individul formează o conștiință a valorii nevoilor și a altor participanți la societate, ceea ce, la rândul său, duce la respect reciproc. O persoană se bucură de libertatea sa până când încalcă libertatea altor oameni. Idealurile morale, similare la diferiți indivizi, îi ajută să se înțeleagă mai bine și să acționeze armonios împreună, influențând pozitiv dezvoltarea fiecăruia dintre ei.
Moralitatea ca urmare a evoluției
Principiile morale de bază ale oricărui moment al existenței societății includ nevoia de a face fapte bune și de a nu provoca rău oamenilor, indiferent de poziția pe care o ocupă, de ce naționalitate aparțin și de ce religie urmează.
Principiile normei și moralității devin necesare imediat ce indivizii intră în interacțiune. A apărut societatea care i-a creat. Biologii care se concentrează pe studiul evoluției spun că în natură există și principiul utilității reciproce, care în societatea umană este realizat prin moralitate. Toate animalele care trăiesc în societate sunt nevoite să își modereze nevoile egoiste pentru a fi mai adaptate vieții ulterioare.
Mulți oameni de știință consideră moralitatea ca rezultat al evoluției sociale a societății umane, fiind aceeași manifestare naturală. Ei spun că multe dintre principiile normei și moralității, care sunt fundamentale, sunt formate din selecția naturală, când au supraviețuit doar acei indivizi care ar putea interacționa corect cu ceilalți. De exemplu, este citată dragostea părintească, care exprimă nevoia de a proteja urmașii de toate pericolele externe pentru a asigura supraviețuirea speciei și interzicerea incestului, care protejează populația de degenerare prin amestecarea unor gene prea asemănătoare, ceea ce duce la apariția copiilor slabi.
Umanismul ca principiu de bază al moralității
Umanismul este un principiu fundamental al normei moralei publice. Se înțelege ca convingerea că fiecare persoană are dreptul la fericire și la nenumărate oportunități de a realiza acest drept și că baza fiecărei societăți ar trebui să fie ideea că fiecare participant are o valoare și demn de protecție și libertate.
Ideea de bază a umanismului poate fi exprimată într-o regulă binecunoscută: „tratați-l pe celălalt așa cum doriți să fiți tratat”. O altă persoană în acest principiu este considerată că merită aceleași avantaje ca orice persoană particulară.
Umanismul presupune că societatea ar trebui să garanteze drepturile omului de bază, cum ar fi dreptul la viață, inviolabilitatea căminului și corespondența, libertatea religiei și alegerea reședinței și interzicerea muncii forțate. Societatea ar trebui să depună eforturi pentru a sprijini oamenii care, dintr-un motiv sau altul, sunt limitați în abilitățile lor. Capacitatea de a accepta astfel de oameni este distinsă de o societate umană care nu trăiește conform legilor naturii cu selecție naturală, condamnând pe moarte insuficient de puternică. Umanismul creează, de asemenea, oportunități pentru fericirea umană, a cărei culme este realizarea cunoștințelor și abilităților sale.
Umanismul ca sursă de standarde morale universale
Umanismul atrage astăzi atenția societății asupra unor probleme universale precum proliferarea armelor nucleare, amenințările de mediu, necesitatea dezvoltării tehnologiilor fără deșeuri și reducerea nivelului de producție. El spune că reținerea nevoilor și implicarea tuturor în soluționarea problemelor cu care se confruntă întreaga societate nu se poate întâmpla decât printr-o creștere a nivelului de conștiință, prin dezvoltarea spiritualității. Formează norme morale universale.
Mila ca principiu fundamental al moralității
Prin milă, înțelegem dorința unei persoane de a ajuta oamenii nevoiași, de a-i simpatiza, percepându-și chinul ca fiind al său și dorind să-i ușureze suferința. Multe religii acordă o atenție deosebită acestui principiu moral, în special budismul și creștinismul. Pentru ca o persoană să fie milă, este necesar să nu aibă o diviziune a oamenilor în „prieteni” și „străini”, astfel încât să vadă în toată lumea „a sa”.
În prezent, se pune mare accent pe faptul că o persoană ar trebui să-i ajute în mod activ pe cei care au nevoie de caritate și este important să nu ofere doar asistență practică, ci să fie și gata să o susțină moral.
Egalitatea ca principiu de bază al moralității
Din punct de vedere moral, egalitatea solicită ca acțiunile oamenilor să fie evaluate indiferent de statutul și averea lor socială și, din punct de vedere general, că abordarea acțiunilor umane ar trebui să fie universală. O astfel de stare de fapt poate fi doar într-o societate bine dezvoltată, care a atins un anumit nivel în dezvoltarea economică și culturală.
Altruismul ca principiu de bază al moralității
Acest principiu moral poate fi exprimat prin expresia „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Altruismul implică faptul că o persoană este capabilă să facă ceva bun pentru o altă persoană în mod gratuit, că acesta nu va fi un serviciu la care trebuie să se răspundă, ci un impuls dezinteresat. Acest principiu moral este foarte important în societatea modernă, când viața în orașele mari înstrăinează oamenii unul de celălalt, creează sentimentul că grija pentru aproapele fără intenție este imposibilă.
Moral și drept
Dreptul și moralitatea sunt în strânsă legătură, deoarece formează împreună regulile în societate, dar au o serie de diferențe semnificative. Raportul dintre normele legale și morale face posibilă identificarea diferențelor acestora.
Normele de drept sunt documentate și elaborate de stat ca reguli obligatorii, pentru nerespectarea cărora, în mod inevitabil, urmează responsabilitatea. Ca evaluare sunt utilizate categorii de legi și ilegale, iar această evaluare este obiectivă, bazată pe documente de reglementare, cum ar fi constituția și diverse coduri.
Normele și principiile morale sunt mai flexibile și oamenii pot fi percepuți diferit, pot depinde și de situație. Ele există în societate sub formă de reguli care sunt transmise de la o persoană la alta și nu sunt documentate nicăieri. Standardele morale sunt destul de subiective, evaluarea este exprimată prin conceptele de „corect” și „greșit”, nerespectarea lor în unele cazuri nu poate duce la consecințe mai grave decât cenzura publică sau pur și simplu dezaprobare. Pentru o persoană, o încălcare a principiilor morale poate duce la chinul conștiinței.
Corelația dintre drept și moralitate poate fi urmărită în multe cazuri. Astfel, principiile morale ale „nu ucid”, „nu furați” corespund legilor prevăzute în Codul penal potrivit căruia încercarea de viață a omului și a proprietății sale duce la răspunderea penală și la închisoare. Poate exista și un conflict de principii atunci când o încălcare legală - de exemplu, eutanasia interzisă în țara noastră, care este considerată uciderea unei persoane - poate fi justificată prin convingeri morale - o persoană nu vrea să trăiască, nu există nicio speranță de recuperare, boala îi provoacă dureri insuportabile.
Astfel, diferența dintre normele legale și cele morale este exprimată doar în legislație.
