Organizația Națiunilor Unite are un număr mare de țări. Cu toate acestea, negocierile comerciale și corespondența acestei organizații se desfășoară doar în câteva limbi specifice. Astfel de limbi oficiale ale ONU, a căror listă este relativ mică, nu sunt alese întâmplător. Au fost rezultatul unei abordări atente și echilibrate.
Șase limbi
Doar câteva limbi mondiale sunt recunoscute ca limbi oficiale ale ONU. Mulți factori au influențat alegerea, inclusiv prevalența. Există șase limbi oficiale ale ONU. Acestea includ, desigur, limba rusă. Alegerea în favoarea englezei și a chinezei este evidentă - un număr imens de oameni de pe toată lumea vorbește aceste limbi. Pe lângă cele de mai sus, statutul limbii oficiale a primit arabă, spaniolă și franceză. Toate aceste limbi sunt oficiale în mai mult de o sută de țări ale lumii, sunt vorbite de peste 2 800 de milioane de oameni.
Momente istorice
Istoria limbilor oficiale ale ONU a început după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Carta ONU, încheiată în SUA la 26.06.1945, a fost semnată inițial în cinci versiuni lingvistice. Printre ei lipsea araba. Acest lucru este demonstrat de articolul 111 din acest document, care prevede, de asemenea, că toate copiile, indiferent de limba compilării, sunt autentice.
În 1946, Adunarea Generală a aprobat regulile care impuneau ca toate limbile să fie tratate în mod egal și ca cinci limbi să fie utilizate în toate organismele subordonate ONU. Mai mult, limbile oficiale ale ONU enumerate au fost considerate oficiale, iar engleza și franceza au fost considerate limbi de lucru. Un an mai târziu, organizația a exclus cerința ca limbile oficiale ale ONU, a căror listă constă atunci doar din cinci poziții, să aibă același statut în alte organizații.
În 1968, statutul de lucrător a primit limba rusă - una dintre limbile oficiale ale ONU.
În 1973, chineza a fost recunoscută în plus ca limbă de lucru. De asemenea, araba a fost adăugată ca limbă oficială și a devenit și limba de lucru a Adunării Generale. În acest fel, toate limbile oficiale au devenit simultan limbi de lucru.
În 1983, toate cele șase limbi oficiale ale ONU au devenit recunoscute de Consiliul de Securitate. În această organizație, au devenit și ei oficiali și, în același timp, muncitori.
Este de remarcat faptul că toți secretarii generali ai ONU aveau cunoștințe practice de engleză și franceză.
Utilizarea limbilor
Limbile oficiale ale Organizației Națiunilor Unite sunt utilizate la toate tipurile de întâlniri și adunări ale acestei organizații. În special, acestea sunt utilizate în timpul Adunării Generale și la ședința șefilor Consiliului de Securitate. Limbile de mai sus sunt utilizate și în desfășurarea Consiliului Economic și Social.
Înțelesul acestui statut este că orice membru al ONU are dreptul să vorbească oricare dintre aceste limbi oficiale. Totuși, acest lucru nu limitează în niciun fel dreptul său de a folosi o altă limbă. Dacă un reprezentant al unei țări nu vorbește limba oficială, atunci interpreții simultan se vor traduce în cea oficială. În plus, sarcina traducătorilor simultan este de a traduce dintr-o limbă oficială în cealaltă cinci.
Documentația ONU
Lucrările de birou în organizație se desfășoară și în toate cele șase limbi. Mai mult, dacă un document este tradus, de exemplu, în doar patru limbi, iar celelalte două nu sunt traduse, atunci un astfel de document nu va fi publicat fără să fi fost interpretat în toate limbile oficiale. Autoritatea textelor este aceeași - indiferent de limba prezentării sale.
Paritate de limbi
La un moment dat, conducerea ONU a fost criticată din cauza tendinței sale de a folosi limba engleză și, în consecință, pentru atenția insuficientă asupra altor limbi oficiale. Țările membre ale ONU, despre care se vorbește despre populație în spaniolă, în 2001 au ridicat această problemă cu secretarul general Kofi Annan. În acea perioadă, K. Annan a explicat acest dezechilibru între cele șase limbi prin faptul că bugetul organizației nu permite să țină cont în mod corespunzător de toate subtilitățile și nuanțele traducerii în fiecare limbă. Cu toate acestea, a luat act de acest apel și a spus că situația trebuie corectată, acordând atenție utilizării suficiente a fiecărei limbi oficiale.
Acest moment controversat a fost rezolvat în 2008-2009, când Adunarea Generală a aprobat o rezoluție conform căreia Secretariatului i se încredința sarcina de a menține paritatea între toate limbile oficiale. O atenție deosebită a fost necesară acordării traducerii informațiilor supuse difuzării publice.
La 8 iunie 2007, Națiunile Unite au emis o rezoluție privind gestionarea resurselor umane care lucrează în cadrul acesteia. Mai mult, documentul a subliniat în mod deliberat importanța ridicată a egalității tuturor celor 6 limbi oficiale, fără excepție.
La 4 octombrie 2010, secretarul general a pregătit un raport privind multilingvismul, iar după aproximativ șase luni, Adunarea Generală i-a cerut să ofere garanții că toate limbile oficiale și de lucru ale ONU vor fi egale, că vor fi create condițiile necesare pentru funcționarea lor normală. În același timp, organismul comunității internaționale a adoptat o rezoluție, care a menționat că dezvoltarea site-ului oficial al ONU (din partea multilingvismului) se desfășoară într-un ritm mai lent decât cel prevăzut anterior.
Agenții specializate ONU
Se știe că ONU are, de asemenea, organizații sau instituții independente care își desfășoară activitățile în mod autonom. Astfel de departamente includ, de exemplu, UNESCO, Uniunea Poștală Universală și altele. Este de remarcat faptul că alte limbi pot fi considerate limbi oficiale în aceste organisme independente ale ONU. Deci, în Uniunea Poștală Universală, se folosește doar franceza, este singura limbă oficială. La UNESCO, dimpotrivă, nouă limbi sunt recunoscute oficial, printre care portugheza și italiana, precum și hindi. Fondul internațional pentru dezvoltare agricolă are doar patru limbi care sunt utilizate oficial de către membrii săi. Este arabă, spaniolă, franceză și engleză.
Coordonator lingvistic
Încă din 1999, Adunarea Generală s-a adresat secretarului general prin adoptarea unei rezoluții prin care se solicita crearea unui post de înalt funcționar al secretariatului și numirea acestuia. Acest oficial a fost însărcinat cu coordonarea tuturor problemelor legate de multilingvism.
La 6 decembrie 2000, Federico Riesco din Chile a fost primul care a fost numit în această funcție. Următorul coordonator pentru multilingvism a fost Miles Stoby Guyana, care a fost numită pe 6 septembrie 2001.
Shashi Terur a fost numit coordonator în 2003 de Kofi Annan. În paralel, a fost implicat și ca secretar general adjunct, ocupându-se de comunicări și informații publice.
Kiyo Akasaka din Japonia este în prezent coordonatorul multilingv. La fel ca Shashi Terur, el își combină activitatea cu postul de șef al departamentului de informații publice.
Zile de limbă
Din 2010, ONU sărbătorește așa-numitele zile lingvistice, fiecare fiind concepută pentru una dintre cele 6 limbi oficiale ale ONU. Această inițiativă a fost susținută de Departamentul de Informații Publice pentru a evidenția diversitatea lingvistică a organizației, precum și pentru a obține cunoștințe și informații despre importanța comunicării interculturale. Fiecare zi a unei anumite limbi este asociată cu un eveniment istoric semnificativ care a avut loc în țara acelei limbi.
- Arabă - 18 decembrie - data definiției limbii arabe ca limbă oficială a Națiunilor Unite.
- Rusă - 6 iunie - data nașterii A.S. Pușkin.
- Engleză - 23 aprilie - data nașterii lui Shakespeare.
- Spaniola - 12 octombrie - este considerată în Spania drept „Ziua lui Columb”.
- Chineză - 20 aprilie - în onoarea lui Tsang Jie.
- Franceză - 20 martie - ziua creării Internaționalei.
Paralel cu Uniunea Europeană
Uniunea Europeană este o altă organizație multilingvă mare formată din mai multe țări. Fiecare dintre aceste țări, desigur, are propria limbă. Prin urmare, în această uniune există o regulă principală ca toate limbile țărilor participante să fie egale. Toată documentația și păstrarea înregistrărilor ar trebui realizate în aceste limbi, trebuie făcute traduceri adecvate. În același timp, pe măsură ce Uniunea a crescut și alte state (nordul Scandinaviei și estul Europei) au fost incluse în ea, acești noi membri nu au solicitat Uniunii Europene statutul lor oficial, justificând-o cu cunoștința niciunei limbi principale. Astfel de uniuni sunt considerate engleză, germană, italiană, franceză și spaniolă. Într-adevăr, această poziție a noilor membri ai organizației este confirmată de faptul că aproape toți diplomații au cunoștințe bune în cel puțin una dintre limbile enumerate. Majoritatea membrilor noi preferă să vorbească engleza. În plus, trebuie menționat faptul că în Uniunea Europeană, cei mai aprigi susținători ai multilingvismului sunt francezii.
Utilizarea limbilor oficiale în alte organizații internaționale
Alte organizații internaționale, de exemplu, specializate în comerț, în sport, precum și altele, tind să folosească limba engleză, dar, odată cu aceasta, se remarcă utilizarea frecventă a limbii franceze, în multe comunități este oficială.
Organizațiile internaționale la scară regională folosesc în principal limba care este caracteristică compoziției lor etnice sau religioase. Astfel, araba este folosită în organizațiile musulmane, iar în partea principală a Africii non-musulmane, franceza sau engleza sunt folosite ca limbi oficiale (trecutul colonial a lăsat o mare influență).
