În țările europene, ca și în restul lumii, identitatea unei persoane a fost identificată de mai multe secole de numele ei. Un exemplu este fiul lui Dumnezeu Isus însuși, care la naștere a fost numit Emmanuel, și apoi numit Yeshua. Necesitatea de a distinge persoane diferite cu același nume a necesitat completări explicative. Deci Mântuitorul a început să-l cheme pe Iisus din Nazaret.
Când germanii au primit nume de familie
Prenumele german a apărut după același principiu ca și în alte țări. Formarea lor în mediul țărănesc al diferitelor țări a continuat până în secolul al XIX-lea, adică în timp a coincis cu finalizarea construcției statului. Formarea unei Germanii unite a necesitat o definiție mai clară și mai lipsită de ambiguitate despre cine este cine.
Cu toate acestea, deja în secolul al XII-lea pe teritoriul actualei Republici Federale Germania a existat noblețe, iar apoi au apărut mai întâi numele de familie germane. Ca și în alte țări europene, numele de mijloc nu este utilizat pentru identificare. Dar la naștere, copilului i se dau, de regulă, două nume. Puteți contacta orice persoană adăugând un cuvânt care înseamnă sex. Numele de familie german nu este diferit de cel masculin, ci folosește pur și simplu prefixul „frau” în fața lor.
Tipuri de nume germane
După originea lingvistică, numele de familie germane pot fi împărțite în grupuri. Primul și cel mai frecvent este format din nume, în mare parte masculine. Acest lucru se datorează faptului că însușirea în masă a prenumelor a avut loc într-o perioadă destul de scurtă (în sens istoric) și pur și simplu nu a existat timp pentru manifestarea unei imaginații sofisticate.
Nume de familie derivate din nume
Cele mai simple dintre ele sunt cele a căror creație nu au filosofat-o mult timp, ci le-au format pur și simplu în numele primului lor proprietar. L-au chemat pe un țăran Walter, iar urmașii lui au primit acest nume. Avem și Ivanovs, Sidorovs și Petrovs, iar originea lor este similară cu germanii Johannes, Peters sau germani. Din punct de vedere al istoricului, astfel de nume populare germane spun puțin, cu excepția faptului că un strămoș vechi a fost numit Peters.
Profesia ca bază morfologică a unui nume de familie
Prenumele german, vorbind despre apartenența profesională a primului lor proprietar, s-ar putea spune, strămoșul, sunt ceva mai puțin frecvente. Dar diversitatea acestui grup este mult mai largă. Cel mai cunoscut prenume din el este Mueller, înseamnă „miler” în traducere. Omologul englez este Miller, iar în Rusia sau Ucraina este Melnik, Melnikov sau Melnichenko.
Celebrul compozitor Richard Wagner ar fi putut sugera că unul dintre strămoșii săi s-a angajat în transportul de marfă pe propriul cărucior, strămoșul povestitorului Hoffmann deținea propria curte gospodărească, iar strănepotul pianistului Richter era judecător. Schneiders și Shredders s-au confecționat odată, iar Cântăreților le-a plăcut să cânte. Există și alte nume de familie masculine interesante. Lista este continuată de Fischer (pescar), Becker (brutar), Bauer (țăran), Weber (țesător), Zimmermann (tâmplar), Schmidt (fierar) și mulți alții.
A fost odată în timpul războiului Gauleiter Koch, același care a fost aruncat în aer de gherilele subterane. Tradus, numele său înseamnă „bucătar”. Da, a făcut terci …
Prenumele ca descriere a aspectului și a caracterului
Unele nume de familie germane și, probabil, feminine, provin din aspectul sau caracterul primului lor proprietar. De exemplu, cuvântul „lange” în traducere înseamnă „lung” și putem presupune că fondatorul său inițial era înalt, pentru care a primit un astfel de porecl. Klein (mic) este exact opusul său. Krause înseamnă „cret”, o caracteristică atât de atractivă a părului unora dintre Frau, care a trăit acum câteva secole, poate fi moștenită. Strămoșii lui Fuchs erau cel mai probabil viclean, precum vulpile. Strămoșii lui Weiss, Brown sau Schwartz, respectiv, erau blonde, cu părul brun sau brunete. Hartmans s-au remarcat prin sănătate și forță excelente.
Originea slavă a prenumelor germane
Țările germane din est s-au mărginit întotdeauna cu state slave, iar acest lucru a creat condițiile pentru pătrunderea reciprocă a culturilor. Prenumele german cunoscut cu terminațiile „-its”, „-s”, „-of”, „-ek”, „-ke” sau „-ky” au o pronunțată origine rusă sau poloneză.
Lutzov, Disterhof, Dennitz, Modrov, Janke, Radetzky și mulți alții s-au obișnuit de mult timp, iar ponderea lor totală este de o cincime din numărul total de prenume germane. În Germania, ele sunt percepute ca fiind proprii.
Același lucru este valabil și pentru sfârșitul „-er”, derivat din cuvântul „yar”, care înseamnă în limba slavă antică a omului. Pictorul, teslyarul, pescarul, brutarul sunt exemple clare de astfel de cazuri.
În perioada germanizării, multe nume de familie similare au fost pur și simplu traduse în germană, alegând rădăcinile corespunzătoare sau înlocuind finalul cu „-er”, iar acum nimic nu amintește de originea slavă a proprietarilor lor (Smolyar - Smoler, Sokolov - Sokol - Falk).
Fundaluri de baroni
Există nume de familie germane foarte frumoase, compuse din două părți: cea principală și prefixul, de obicei „fundal” sau „der”. Acestea conțin informații nu numai despre caracteristicile unice ale aspectului, ci și despre evenimentele istorice celebre la care au luat parte proprietarii acestor porecle, uneori active. Prin urmare, descendenții sunt mândri de astfel de nume și adesea își amintesc strămoșii lor atunci când doresc să sublinieze propria lor naștere. Walter von der Vogelweid - sună! Sau aici este von Richthoffen, pilotul și Baronul Roșu.
Cu toate acestea, nu numai gloria anterioară devine motivul unor astfel de complicații în scris. Originea prenumelor germane poate fi mult mai prozătoare și vorbește despre zona în care s-a născut persoana. Ce înseamnă, de exemplu, Dietrich von Byrne? Totul este clar: strămoșii săi provin din capitala Elveției.
Prenumele german al poporului rus
Germanii din Rusia au trăit încă din timpurile pre-petrine, populând etnic toate zonele numite „așezări”. Totuși, atunci toți europenii au fost numiți în acest fel, dar sub marele împărat-reformator, fluxul de imigranți din țările germane a fost încurajat în toate privințele. Procesul a dobândit impuls în timpul domniei Ecaterinei celei Mari.
Coloniștii germani s-au stabilit în regiunea Volga (provințiile Saratov și Țaritsin), precum și în Noua Rusie. Un număr mare de luterani s-au convertit ulterior la ortodoxie și s-au asimilat, dar au rămas cu nume germane. În cea mai mare parte, aceștia sunt identici cu cei purtați de imigranții care au venit în Imperiul Rus în secolele XVI-XVIII, cu excepția cazului în care grefierii, lucrătorii de hârtie, au făcut greșeli și erori clericale.
Nume evreiești
Rubinstein, Hoffmann, Aizhentshtayn, Vaysberg, Rosenthal și multe alte nume de cetățeni ai Imperiului Rus, URSS și țări post-sovietice, mulți consideră greșit evreii. Nu este așa. Cu toate acestea, există oarecare adevăr în această afirmație.
Cert este că, de la sfârșitul secolului al XVII-lea, Rusia a devenit țara în care fiecare persoană întreprinzătoare și muncitoare și-ar putea găsi locul în viață. A fost suficientă muncă pentru toată lumea, noi orașe erau construite într-un ritm accelerat, în special în Noua Rusie, cucerită din Imperiul Otoman. Atunci a apărut pe hartă Nikolaev, Ovidiopol, Kherson și, desigur, perla din sudul Rusiei - Odessa.
S-au creat condiții economice extrem de favorabile pentru străinii veniți în țară, precum și pentru propriii cetățeni care doreau să exploreze noi țări, iar stabilitatea politică, susținută de puterea militară a liderului regional, a garantat că această situație va rămâne mult timp.
În prezent, Lustdorf (Satul Vesel) a devenit unul dintre suburbiile Odessei, iar apoi a fost o colonie germană, principala ocupație a locuitorilor căreia a fost agricultura, în principal viticultura. Știau de asemenea să prepară bere.
Evreii, renumiți pentru priceperea afacerilor lor, pentru tranzacționarea venelor și a abilităților meșteșugărești, nu au rămas indiferent la apelul împărătesei ruse Catherine. În plus, muzicieni, artiști și alți artiști de această naționalitate au venit din Germania. Majoritatea prenumelor erau germane și vorbeau idiș, care în esența sa este unul dintre dialectele limbii germane.
La acea vreme, exista o „palidă a așezării”, care contura, totuși, o parte suficient de mare și nu mai rea din imperiu. În plus față de regiunea Mării Negre, evreii au luat o rafală în multe zone din regiunea actuală Kiev, Basarabia și alte pământuri fertile, construind mici orașe. De asemenea, este important ca trăirea sub Paleul așezării să fie obligatorie doar pentru acei evrei care au rămas fideli iudaismului. Acceptând ortodoxia, toată lumea s-ar putea stabili în orice parte a unei țări vaste.
Astfel, purtătorii de nume germane au devenit imigranți din Germania de două naționalități simultan.
