Putem spune „gătit” și „gătit”, dar pentru un bărbat modern cu sex masculin, cuvintele „gătit” au deja dificultăți. Acest cuvânt este mai vechi și a avut odată o versiune masculină a „bucătarului”. Ce înseamnă cuvântul? Care este semnificația sa? Cine a fost numit bucătar în Rusia? Ce erori și mituri istorice sunt asociate cu acest cuvânt? Toate acestea vor fi discutate în articol.
Originea cuvântului "gătit", sensul său, definiție
Următoarele interpretări ale cuvântului sunt prezentate în dicționare:
- în dicționarul Ozhegova S.I. și Șvedova N.Yu. Un „bucătar” este un servitor într-o bucătărie care pregătește mâncare;
- în dicționarul sinonimelor sunt indicate astfel de cuvinte înlocuitoare: menajeră, gătit, gătit, tigaie, zdrență, menajeră, armură, gătit;
- în dicționarul lui D. N. Ushakov, „bucătarul” este o menajeră care gătește mâncăruri;
- în Dicționarul Mic Mici, acesta este un muncitor care gătește, un bucătar.
Se crede că cuvântul a provenit de la „bucătar” polonez, care înseamnă „gătit”, „gătit”. Este prezent în limba ucraineană, cehă, poloneză.
Cine a fost numit bucătar în Rusia
În secolul al XIX-lea, în Rusia era la modă invitarea francezilor, care s-au numit „bucătari” în stil francez, la case asigurate pentru gătit, dar domnii ruși i-au numit „bucătari”. În dicționarul Dahl V.I., „bucătar” este o persoană special instruită care gătește mâncare.
Slujitorii sau femeile mercenare, care erau numite bucătari obișnuite, erau pregătite pentru servitori. Trebuie menționat că în secolul al XIX-lea cuvântul „gătit” era deja depășit și nu a fost folosit în vorbire, dar „gătit” era încă destul de activ în limba vorbită.
Acei domni care nu-și permiteau specialiștii francezi erau pregătiți de către iobag și, dacă nu gătea mai rău decât bucătarii de peste mări, a fost numită cu mândrie „bucătar” sau „bucătar”.
Un bucătar care pregătea mâncare pentru stăpâni se numea alb, iar pentru servitor se numea negru. Rezultă că expresia „bucătar negru” nu are nicio legătură cu misticismul. Acest concept este folosit de Tolstoi L. N. în romanul „Anna Karenina”.
