În primul rând, este de remarcat faptul că unitățile frazeologice sunt componente necesare în vocabularul limbii ruse. Sunt folosite de multe secole și practic nu își pierd esența, deși suferă unele modificări. Dar care este sensul expresiei „înclinați-vă”? Există alte idei interesante similare în sens?
Despre frazeologisme
În limba rusă nu există numai cuvinte separate care descriu realitatea care ne înconjoară, ci și fraze întregi. Astfel de expresii constau din două cuvinte sau mai multe, care combină ceva într-un singur sens. Ele creează o expresie figurativă stabilă. Este aceste expresii numite unități frazeologice.
Pentru a înțelege importanța acestei unități de vocabular rus, trebuie să analizați frecvența utilizării sale. De exemplu, cunoașteți sensul frazeologiei „agățați taitei”? Toată lumea știe că această expresie indică o înșelăciune sau o prezentare greșită deliberată a unei persoane. Se poate vedea aici că unitatea frazeologică în sensul său nu rezultă din semantica fiecărui cuvânt care este în compoziția sa.
Mai simplu spus, o frază frazeologică este o combinație de cuvinte inerente unei singure limbi, care poate fi determinată de astfel de semne:
- are o formă stabilă;
- nefiind determinat de sensul cuvintelor conținute de acesta, dacă le luăm separat;
- adesea nu sunt traduse verbale, deoarece acest lucru nu are sens (adesea străinii au dificultăți în traducere);
- împodobește limba cu o colorare emoțională strălucitoare;
- adesea nu respectă standardele limbajului modern, fiind astfel arhaisme gramaticale.
Fraseologismele sunt transformări specifice ale vorbirii sau, cu alte cuvinte, idiomuri atât de dens populate în vorbirea colocvială și scrisă, încât uneori nu mai sunt observate.
Înclinați-vă
Expresia de mai sus înseamnă „a-ți saluta superiorii” sau „a cerși, a implora pe cineva pentru ceva”. Folosind această expresie, se poate accentua respectul față de cineva, recunoașterea autorității sale. Expresia implică, de asemenea, că oamenii au un statut social diferit și că solicitantul se adresează unei alte persoane care este superior scării sociale.
O altă formă a acestei frazeologii este „plecarea la picioarele mamei”. Aici autoritatea ei este recunoscută în rândul copiilor, puterea ei. Anterior, părinții erau adresați exclusiv „Tu” și numai după plecarea la podea. A fost deosebit de important să faceți acest lucru atunci când comunicați cu mama care a născut. Adesea, un astfel de frazeologism înseamnă expresia recunoștinței din partea copiilor și respectul profund.
Această expresie nu înseamnă umilire
Adesea, atunci când trebuie să îți iei timp liber de la șefii de la serviciu, poți auzi indignarea „Da, nu mă înclin în picioarele lui!” Utilizarea acestei frazeologii în această situație nu este în întregime adevărată și, prin urmare, a apărut o expresie diferită, nu mai puțin persistentă: „Să te culci pe picioarele tale”. Ea transmite mai mult sensul umilinței în fața cuiva care este mai potrivit pentru această situație.
Dar a da cuiva un „arc scăzut” este, în esență, același lucru cu a veni la o persoană și a „pleca în picioare”. Acest lucru nu încalcă sinele interior. Mai degrabă, dimpotrivă, subliniază un respect profund pentru cineva.
Putem spune că sensul frazeologiei „înclină-te” are o semnificație mai profundă decât ar putea părea inițial. Deci, deseori această frază este descompusă în cinci sensuri.
- Înclinație multiplă, în mod repetat. De exemplu, plecați la imagini în biserică.
- Umileste-te in fata oricui. O persoană mândră nu se înclină la picioarele altora.
- Pentru a se închina. Înclinați-vă la idoli.
- Salutați pe cineva. „Înclinați-vă în picioare” - spune salut.
- Cererea. Pune arcuri. A implora, a implora.
Într-o formă sau alta, frazele despre un arc scăzut sunt adesea găsite în literatura rusă, indiferent dacă este modern sau nu. Surprinzător, chiar și astăzi, această unitate frazeologică nu își pierde relevanța.
Ce știe toată lumea
În filmul „Ivan Vasilievici Schimbă Profesiunea”, iubit de milioane de spectatori, există o scenă în care țarul Ivan cel Teribil și funcționarul ordinului ambasadei Feofan scriu o scrisoare. Regele dictează următoarele: „Satul ceresc, călugărul Igumn Kozma. Țarul și Marele Duce al întregii Rusii. Bate fruntea. " După ce au scris, sunt plini de râs. Ce i-a făcut pe rege și funcționar să râdă atât de mult? Ce se ascunde în spatele sintagmei „bătăi de cap”? Este o sinonimă pentru „plecăciunea în picioare”?
Este necesar să se țină seama de sensul frazeologiei. Expresia „bătăile frunzei” poate fi transmisă ca un arc către picioare, un arc scăzut. Astfel de concepte sunt în concordanță cu această unitate frazologică:
- a cere;
- intra in genunchi;
- înclinați-vă;
- a se ruga;
- respectă;
- spune salut.
Se pare că diferența dintre cele două frazeologisme „lovituri de sprâncene” și „arcul la picioare” este că al doilea are o semnificație mai profundă, în timp ce fraza folosită în film este mai concentrată. În momentul de față, este adesea folosit ca o „expresie volatilă” - o frază care a devenit faimoasă datorită unei cărți, unui film, a unei interpretări a unei vedete sau a unui om politic, etc. Dar sunt folosite corect cuvintele lui Ioan Vasilievici?
Bătăile de navigare
Această formulare are rădăcini rusești și se întoarce la acele zile în care era obișnuit să se prostrate în fața țarului în Rusia. Luați în considerare sensul expresiei verbale.
Ce este o frunte? În vechime, acesta era numele frunții umane. Se dovedește că bate fruntea - este o frunte de bătut. Și din moment ce era obișnuit să se plece în fața regelui chiar la pământ, atunci s-au lovit de frunte. Astfel, boierii au arătat recunoștință pentru suveran sau i-au atras atenția. Datorită acestui lucru, a apărut un cuvânt nou: petiția este un document citit regelui și însoțit de un arc spre pământ.
Țarul Ioan Vasilievici
Deci, ce l-a amuzat pe țarul Ivan cel Groaznic și pe funcționarul Teofan? După analizarea sintagmei „bătăile frunții”, este clar că smerenia țarului față de egumenul Kozma ar trebui implicată aici. În acea perioadă, hegumenul slujea în mănăstirea Kirillo-Belozersky. Această situație s-a produs în septembrie 1537, când Ivan cel Teribil a scris o petiție către mănăstire.
De-a lungul timpului, a devenit unul dintre cele mai cunoscute documente ale secolului al XVI-lea. Dacă îl găsiți pe internet, puteți vedea că este complet saturat de sarcasm, care vine din fiecare frază. Această petiție nu a fost deloc. Începând cu cuvinte auto-derogatorii, țarul Ivan cel Teribil a apelat treptat la esența acestei scrisori - acuzând hegumenul Kozma și fraternitatea sa monahală de ingratitudine și încălcare a disciplinei. În acest caz, sintagma „bătăi de cap” a fost ideea pedepsei și indignării.
Cel care a primit această „petiție” încă din primele rânduri a simțit toată agresiunea conținută în liniile sale. Iar frazeologismul analizat nu a făcut decât să întărească impresiile primite.
