Cuvântul „ipocrit” este cuvântul convertit „chadzy” (haji) care ne-a venit din limba turcă. Titlul „Hodge” a fost acordat unei persoane care a făcut un pelerinaj la Mecca și Medina - sacru în toate orașele musulmane. Revenind dintr-o călătorie îndepărtată, angajată cu evlavie, acest pelerin avea dreptul să-și pună un turban alb - ca semn că se apropia de piatra sfântă a Kaaba. Întrucât astfel de oameni erau respectați universal în lumea islamică, mulți au dorit să se înscrie la Haji nu pentru a intra în țara sfântă, ci pentru onorurile cu care compatrioții le-ar face dus la întoarcere.
În limba rusă, cuvântul „ipocrit” avea o semnificație inițial negativă. Așa că turcii au chemat oameni care au dezvăluit evlavie excesivă, excesiv de moralizați, au învățat cum să trăiască altfel, dar, în realitate, s-au dovedit a fi foarte departe de idealurile religiei profesate. Păzitorii moralei s-au dovedit uneori mângâiați și pedofili, care vorbeau în stilul puritanismului extrem și al rigorismului, trăiau în lux și excese.
Dar turcii nu au fost primii care au descoperit că pietatea este prefăcută. În Evanghelii există multe mărturii ale celor care „pretind că se roagă de multă vreme” pentru a vedea oamenii, precum și a celor care „își văd micul nod în ochii aproapelui, dar nici nu observă un jurnal în oceanele lor”. Isus a numit astfel de „sfânt” „Farisei” și a proclamat: „Vai de tine!”, Pentru că ei curăță afară, iar în interior sunt plini de răutate și fărădelege. Dar „fariseu” - fostul sens al cuvântului prude, de asemenea, inițial nu era sinonim cu ipocrizia. Aceasta a fost o clasă a rabinilor Torah și Talmud deosebit de evlavioși, „scribi”. Au învățat în sinagogi, precum leviții.
În engleză, prude este bigot, în germană, Scheinheiligkeit. După cum puteți vedea, nimic din Khoja turcesc sau fariseul Evangheliei. Cu toate acestea, în limba germană există un indiciu de ipocrizie religioasă, falsă sfințenie. În Rusia, multă vreme, termenul „sfințenie” a fost folosit în paralel cu „ipocritul”, dar mai târziu a devenit arhaic și se știe de ce: ipocrizia a trecut dincolo de planul religiei și s-a mutat în câmpul decenței, moravurilor, într-un cuvânt, în sfera eticii seculare.
Dacă analizăm opere literare în care acționează eroi ipocriți (Tartuffe de Moliere, Viața de Maupassant, Khanushka de Kuprin, Furtuna de Ostrovsky și alte lucrări ale Timpului Nou, vom vedea că ipocrita este o persoană complet laică care pretinde a fi păzitorul celei mai pure moravuri puritane și a standardului moralității.
Interesant este că, în tradiția occidentală și americană, cuvântul bigot este asociat inextricabil cu rasismul și respingerea căsătoriei între persoane de același sex. Așa că, în condițiile unei „societăți corecte din punct de vedere politic”, s-a transformat termenul „ipocrit”: aceasta este persoana care va dovedi cu spumă în gură că nu este rasist și respectă drepturile homosexuali și lesbiene, în timp ce el ar prefera să-și omoare fiica decât să-i permită să se căsătorească. bărbat negru sau căsătoriți cu o fată. Societatea americană cunoaște mulți rigori care susțin că, din Aventurile lui Tom Sawyer, el cenzurează cuvintele „Negru” și interzice jocul lui Shakespeare „comerciant venețian”, deoarece cuvântul incorect din punct de vedere politic „evreu” se găsește acolo și, de fapt, se referă la oameni negri. iar evreii cu dispreț și respingere.
