Un apel către persoanele în etichetă de vorbire este un anumit cuvânt sau expresie care numește destinatarul și este caracteristic culturii naționale a limbii. Formele sale în limba rusă s-au schimbat de mai multe ori de-a lungul istoriei, deoarece au fost formate simultan cu tradițiile naționale.
În aceste zile, eticheta de vorbire necesită respectarea regulilor nerostite. Una dintre formele sale importante este apelul la diferite persoane sau la o anumită persoană.
Concepte și definiții
În funcție de sex, vârstă, poziție în societate, grad de rudenie și cunoștință, nu aplicăm diferit la persoane diferite. Intonația are o importanță deosebită, deoarece mesajul vorbit are sensuri diferite pentru intonații diferite.
Apelul se întâmplă:
- Neoficial - pe „tine”, pe nume, „prieten drag” și așa mai departe.
- Funcționarul este un pic de cuvinte uitate de apeluri la oameni: „doamnă”, „domn”, „amantă”, „domn” și altele. Cele mai des utilizate sunt „cetățean” sau „tovarăș”.
- Impersonal - acestea sunt propoziții cu apel către un străin, de exemplu, „scuze”, „spuneți-mi”, „îmi cer scuze”, „permit” și așa mai departe.
Să luăm în considerare mai detaliat aceste și alte forme de tratament adoptate în eticheta de vorbire rusă.
Istoria formării formei de tratament recunoscute în limba rusă
Primele norme de etichetă de vorbire au apărut la începutul secolului al XVIII-lea și au fost expuse în manualul „Indicații pentru rutina de zi cu zi”, care a fost întocmit prin ordinul lui Peter Ι. De exemplu, tatăl, potrivit celor scrise în carte, ar trebui numit „tată suveran”, iar mama sa - „mamă suverană”.
În secolul al XVIII-lea, stilul european de comportament și recurs a fost stabilit în Rusia. De asemenea, a existat o formă de etichetă de vorbire pe „Tu”. Au fost, de asemenea, utilizate expresii oficiale, cum ar fi „gracious madam” și „gracious domn”. Așa că au apelat la străini, cu acest formular au început toate documentele oficiale oficiale. După un timp, o versiune prescurtată a cifrei de afaceri a limbii a apărut sub formă de „domn” și „doamnă”.
Serviciul a folosit formule stabile: „Excelența voastră”, „Onoarea dvs.”. „Înălțimea voastră” s-a adresat membrilor familiei regale, „Majestatea voastră imperială” s-a adresat împăratului și soției sale, „Excelența voastră” contelui și „harul vostru” prinților.
După Revoluția din octombrie, astfel de apeluri către oameni precum „tovarăș”, „cetățean”, „cetățean” au intrat în uz. După prăbușirea URSS, primul dintre ei a pierdut popularitatea și practic nu este folosit în eticheta de vorbire, cu excepția armatei ruse.
Selectarea formei
Atunci când alegeți o formă de adresare a persoanelor în limba rusă, sunt luați în considerare următorii factori:
- natura situației (semioficial, oficial, neoficial);
- gradul de cunoaștere (necunoscut, cunoscut, necunoscut, cunoscut);
- caracterizarea vorbitorului (bărbat sau femeie, subordonat sau superior, mai tânăr la vârstă sau mai mare);
- atitudine față de interlocutor (neutru, respectuos, politicos, familiar).
„Tu” sau „Tu”
În limba rusă, eticheta vorbirii predomină în mod tradițional cu o referire la „tine”, care exprimă o atitudine respectuoasă și politicoasă față de interlocutor. Acest formular este utilizat atunci când se referă la o persoană aflată în situații oficiale: la locul de muncă, în instituții, în locuri publice. În mare parte „dvs.” se adresează dacă:
- Aceasta este o persoană necunoscută și necunoscută;
- vorbitorii au relații oficiale (coleg, profesor - student, șef - subordonat);
- interlocutorul are vârsta mai mare sau ocupă o funcție oficială mai înaltă;
- persoana este un funcționar într-o anumită instituție, întreprindere sau instituție.
Forma „tu” predomină în comunicarea informală: acasă, între prieteni, în vacanță. Adică se referă la:
- unei persoane cunoscute;
- copii și tineri;
- colegii necunoscuți din mediul de comunicare pentru copii și tineri;
- în raport cu copiii lor.
O încălcare extrem de gravă a eticii și normelor comunicării verbale, precum și un indicator al bunelor maniere este apelul către personalul de serviciu sau o persoană care este mai în vârstă.
Forme de circulație a vorbirii „fără a numi interlocutorul”
Deseori, în limba rusă, se folosesc forme fără adresă de interlocutor: „Îmi pare rău, unde este …?”, „Îmi pare rău, poți să întrebi …?” și așa mai departe. Formulare similare sunt utilizate atât în dialogurile formale, cât și în cele informale. Sunt politicoși și neutri.
Expresiile grosiere sunt considerate fără echivoc: "hei, unde este …?", "Ascultă, cum să treci …?" și așa mai departe.
Formele de atenție
Există formule de etichetă de vorbire, al căror principal scop este de a atrage atenția interlocutorului sau a grupului de persoane. De exemplu, „tânăr”, „bărbat”, „fată” și așa mai departe.
Dacă este necesar să interesați un grup de oameni, se folosesc expresii stabile: „Dragi doamnelor și domnilor!”, „Colegi!”, „Prieteni!”, „Băieți!”, „Cetățeni!”, „Dragi compatrioți!”. Forma specifică de recurs în acest caz depinde de audiență.
Formule de denumire a etichetelor de vorbire
În limba rusă, există mai multe forme de apel la o persoană pe nume:
- Numele complet: Irina, Tatyana, Alexander. Acesta este un apel extrem de formal pentru o persoană.
- Scurt: Ira, Tanya, Sasha. Este folosit într-o conversație prietenoasă.
- Diminutiv: Ira, Tanyusha, Sasha. Ideal pentru comunicarea între prieteni foarte apropiați.
- Aspră și familiară: Irka, Tank, Sashka. De regulă, o astfel de apelare sună în dialogul dintre copii la școală.
Pentru eticheta de vorbire rusă, este caracteristică apelul la oameni după nume și patronimic - aceasta este o formulă tradițională care se aplică persoanelor în vârstă, colegilor, șefului, profesorilor, medicilor.
Recursul este folosit doar de prenume. Este folosit în instituțiile de învățământ și medicale, în armată. Aceasta este norma și este considerată o formă neutră și politicoasă.
