Filosofia nu a putut apărea de la sine. Nașterea sa ca știință a fost precedată de alte forme de conștiință umană care au existat anterior. Mai mult, etapa de dominare a altor specii și forme, care sunt unite prin denumirea comună "mitologie", durează o perioadă mai lungă de timp istorică datorită faptului că se întoarce în profunzimea istoriei umane.
Filosofia și mitologia sunt părți ale unui singur întreg, deoarece prima dintre ele s-a format pe baza experienței dobândite a doua.
Cert este că conștiința mitologică este cea mai veche formă de conștiință ca atare. Acest tip de formă istorică combină o colecție de tradiții. Ei la momentul potrivit au stat la baza întregii conștiințe umane.
Mitul este principalul element structural al acestei forme de percepție a ființei. Filosofia și mitologia au o singură rădăcină, care este această legendă străveche, a cărei esență nu este mai puțin reală decât multe teorii în știință. Cert este că toate miturile sunt o implementare a logicii comportamentale, și nu concluziile a priori. Cu toate acestea, întrucât sunt baza ființei care a existat în urmă cu multe milenii, există diferențe semnificative între abordările științifice moderne și trecutul istoric.
Deci, prima diferență între filozofie și mitologie este că conștiința care stă la baza celei de-a doua forme nu este teoretică, ci dezvoltată pe baza ideilor practice ale multor generații, a experienței lor și a viziunii asupra lumii. Toate unitățile structurale principale sunt indisolubil legate și reprezintă un sistem unic. Mai mult, remarcăm că aceste împletiri de concepte din teoriile științifice ulterioare vor ocupa poziții opuse (de exemplu, fantezie și realitate, lucru și cuvânt, creație și numele acestuia).
Filosofia și mitologia sunt diferite între ele, deoarece nu există contradicții în mit, în timp ce în toate judecățile filozofilor, locul central este ocupat de poziționarea fenomenelor.
În plus, aici există conceptul relației genetice complete a tuturor creaturilor de pe pământ, deși în viitor o astfel de percepție va fi considerată ca o opinie care nu are logică și sens.
Rețineți că tot ceea ce este sacru și sacru este străin de filozofie. Judecățile se bazează pe presupuneri care au o bază mai mult sau mai puțin reală. Dar în mitologie, toată viața ar trebui să stea pe acele postulate care au fost lăsați strămoșilor. Această conștiință este străină de senzația mișcării timpului, fapt evidențiat de împărțirea istoriei vieții pe pământ în două perioade: epoca „epocii de aur” (oamenii de atunci erau perfecti) și epoca „profană” (moravurile sunt complet corupte).
Mitul este un sistem de semne, care se bazează pe dezvoltarea slabă a formelor abstracte, metaforei și emoționalității. Cu toate acestea, filozofia și mitologia sunt conectate tocmai cu aceste concepte, deoarece o astfel de percepție a vieții umane și mondiale nu poate dispărea ca urmare a dezvoltării istorice. Faptul este că teoria devine un atribut necesar al vieții umane atunci când există un sentiment de nemulțumire față de experiență și dorința de a înțelege lumea fără a implica bazele practice. Filosofia se bazează pe un gând care nu-și ia rădăcinile în tradiții și legende. Ea nu susține credința în teoriile ei, ci dovezi.
Astfel, filozofia și mitologia, ale căror asemănări și diferențe există cu adevărat, funcționează în mod inextricabil și sincron. Ambele direcții istorice se bazează pe așa-numita surpriză, care oferă un impuls pentru cunoașterea în continuare. Se dovedește că mitologia poartă în sine o surpriză de sine stătătoare, care trebuie acceptată doar. Dar după această etapă, filozofia începe timpul de cunoaștere și de căutare a dovezilor pentru unul sau alt concept.
În general, filozofia este o formă raționalizată a mitologiei.
